Adrian Păduraru – Din nou, pe micile ecrane

-De ce nu aţi apărut de la început în acest serial?
Din cauza sau datorită scenaristului. Oricum, poate că este mai bine să apari tîrziu decît să dispari devreme.

– Povestiţi-ne cîte ceva despre personajul dvs.
Aparenţe înşelătoare şi profunzimi nebănuite. Sau invers?!

– Medicul interpretat de dvs. se îndrăgosteşte de Virginia Trifan. Aţi mai jucat cu Manuela pînă acum?
Da, în ”Secretul armei… secrete” (1988), de Alexandru Tatos. Film foarte… secret. De stat. A stat o mulţime de timp prin comisii de vizionare.Titlu predestinat. Noi eram acolo Voinicul şi Frumoasa. Roluri principale, dar am apărut doar două zile. Pe ecrane. Pentru că a treia zi filmul a fost interzis, trecut la arme secrete. Urmează să apară foarte curînd pe DVD. Cred că merită desecretizat!

– Dintre toate partenerele dvs. – actriţe, cu care v-aţi înţeles cel mai bine?
Cu actriţele cu care am jucat în limba română.

– Din generaţia tînără de la ”Fetele marinarului”, de cine vă place?

Îl ştiu pe Andrei Aradits. Dar nu de la ”Fetele marinarului”. De la “Cendre et sang” de Fanny Ardant, filmat anul trecut în România. Se fac şi lucruri bune în România. Le fac alţii. “Cenuşă şi sînge”… Am supravieţuit amîndoi. Şi datorită umorului. Lui. Şi datorită talentului.

O nouă ipostază: scenarist!

– Ce sfat i-aţi da unui tînăr care îşi doreşte să se facă actor?
Să nu se facă, să fie!

– Care este cea mai mare realizare a dvs. de pînă acum?
Fiica mea, Maria. 20 km pe jos într-o zi. “Peer Gynt”.

– Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, ce aţi schimba la viaţa dvs.?
Dacă aş putea să o iau de la capăt, aş fi în visul Anei Blandiana, “Ar trebui să ne naştem bătrîni,/Să venim înţelepţi,/Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume…”.

– Ce faceţi în afara serialului?
Înregistrez episoade dintr-un serial construit pe un scenariu propriu, uneori impropriu, cu regie – de multe ori – colectivă şi în decoruri mişcătoare, precum nisipul castelelor din alte zări şi orizonturi. “Întîmplător” la Radiodifuziunea română – Radio3net “Florian Pittiş”, marţi şi joi de la ora opt seara. Două lung-metraje artistice şi un spectacol de teatru. Ar fi trebuit deja să înceapă. Aştept.

Un spectacol de poezie şi proză. Îl pregătesc. Cel puţin o emisiune de televiziune. Aştept. Tabere pentru copii şi adolescenţi, programe educaţionale şi training-uri. Cu Asociaţia ”Aed Ludens”.

Pe stradă, admir faptul că oamenii îşi zîmbesc, spun ”Te rog frumos”, ”Îmi pare rău”, ”Vă rog să mă scu­zaţi”, ”Pot să vă ajut cu ceva?”, ”Mulţumesc”. Alte zări şi orizonturi… de aşteptare. Sînt sănătos, sînt optimist, sînt mulţumit şi chiar mai mult decît atît. Mulţumesc lui Dumnezeu!