Adolescenta sau impunerea personalitatii

Adolescenta reprezinta perioada dintre copilarie si maturitate, perioada curiozitatii si explorarii sexuale. Termenul provine din latinescul "adolescere", ce inseamna "a creste". Adolescenta nu este reprezentata doar de o serie de schimbari fizice ci si noi ganduri, simtiri, relatii. Un adolescent nu mai este nici copil, dar nu il numim nici adult. In aceasta perioada esentiala a vietii, adolescentul isi doreste independenta, doreste sa isi afirme personalitatea, identitatea.

Personalitatea si-o afirma prin contrazicere si identificare. In copilarie, cand era docil, accepta sfaturile si parerile parintilor, criticile.

Contrazicerea este folosita de adolescent tocmai pentru a arata independenta, autonomia, propriile pareri. Nu accepta sfaturile parintilor in privinta alegerii prietenilor, invataturii, distractiei, limbajului.

In adolescenta, tanarul doreste sa isi petreaca timpul mai mult alaturi de prieteni, decat in compania parintilor. El incearca sa rupa cordonul ombilical ce il leaga de parinti. Tanarul incepe sa aiba secrete, discutii interminabile la telefon, pe internet, intalniri prelungite.

Sfaturile parintilor sunt considerate in plus, stresante, invechite (ce stiti voi, dragi parinti!). Se gandeste vreun adolescent cum se simte un parinte cand simte ca nu isi mai poate controla copilul? S-a gandit tanarul ca parintele nu isi doreste decat sa il protejeze? Cui nu i-ar fi teama ca cineva drag sa nu pateasca ceva urat. Anturajele in care se invarte tanarul nu sunt de blamat, atat timp cat nu sunt formate din persoane cu preocupari dubioase, persoane care nu frecventeaza scoala, care beau, fumeaza, se drogheaza, se ascund de parinti cu orice, si, mai ales, persoane care sunt de parere ca parintii sunt principalii dusmani ai tinerilor in viata asta. Nimic mai prost gandit decat afirmatia asta, nu cred ca exista!

Stim ca fetele se maturizeaza mai repede decat baietii. Se dezvolta si mai repede, drept urmare, apar si pretendentii. Putini sunt acei parinti absurzi care numai ca nu isi inchid copii in debara. Tocmai aici gresesc. Orice om adult, nu neaparat adolescent, cand i se interzice ceva, acel ceva pare si mai palpitant si atragator.

De preferat, in locul discutiilor interminabile si certurilor, este comunicarea intr-un mod prietenesc. Orice s-ar intampla, tanarul trebuie sa stie ca parintii sunt cei mai buni prieteni. Decat sa ii consideri cu mentalitatea invechita, mai bine invata-i in timp asa cum iti doresti sau macar incercati un compromis.

Relatiile sexuale dintre tineri se realizeaza mai devreme fata de anii precedenti. Sexualitatea se dezvolta, curiozitatea este mare, hormonii isi cer drepturile. Fara rusine deschide subiectul acesta cu parintii sau cu o persoana din familie de care esti mai apropiat dar care stii ca are din ce experienta sa iti vorbeasca. Citesti pe net, in reviste, insa practica e cu totul alta. Tanarul trebuie sa fie suficient de matur pentru a putea avea o relatie de prietenie dar si una sexuala. Fiecare trebuie sa stie ce isi doreste, macar elementar, partenerul, pentru ca relatia sa functioneze. Baiatul isi va dori ca actul sexual sa existe, fata va dori cuvinte si atingeri tandre. De asemenea, tanarul trebuie sa stie ce implica o relatie sexuala, fie si de scurta durata. Boala nu iarta pe nimeni.

Daca nu simte ca este momentul, nu trebuie sa o faca doar pentru a fi in pas cu ceilalti. Niciodata nu ar trebui sa faca asta. Trebuie ca tanarul sa fie un exemplu pentru cei din jur, mandria parintilor si a cunoscutilor.

Adolescentul trebuie sa parcurga fiecare etapa a vietii, un ciclu pe care nu il poti ocoli, insa cu capul pe umeri si sigur de fiecare miscare executata. In adolescenta se definitiveaza si orientarea sexuala. Relatia cu prietenii de acelasi sex este acceptata pana intr-un anumit punct delicat. Exista prietenii care merg mai departe din curiozitate si experimentare. Dupa aceasta perioada, atentia se va indrepta catre sexul opus.

Adolescenta este considerata perioada intre 10 si 18 ani. Tanarul trebuie sa evite situatiile in care nu se mai poate controla. Trebuie sa invete sa spuna "nu" unui contact sexual daca nu si-l doreste. Trebuie sa invete, cand si cum, sa refuze ceea ce contravine moralei lui.

Fiecare parinte stie prin ce trece un tanar, pentru ca el la randu-i a fost tanar (ce-i drept cu alte mentalitati si principii, alt sistem). Stiu ca nu se poate incepe direct o discutie despre sex, insa poti sa inatresti relatia pana sa ajungi in acest punct. Nimeni nu-ti vrea mai bine decat cei langa care te-au nascut (deci excludem parintii care nu stiu sa se comporte cu copii). Poti fi frumos si apreciat ca tanar fara a fi teribilist, fara a injura, fara a te droga, fara a bea fara masura, fara a fi indecent cu parintii. Si nu uita: la un moment dat in viata si tu vei fi parinte si vei simti pe pielea ta cum este!