Adevaratul om-liliac se deplaseaza folosind ecolocatia

Daniel Kish din Long Beach, California, si-a pierdut vederea la
varsta de un an, insa acest lucru nu l-a impiedicat sa traiasca
normal, nefiind nevoit sa foloseasca un baston pentru orbi.

Acesta merge cu bicicleta, se deplaseaza lejer prin oras,
campeaza singur si multe altele, datorita unui sistem simplu, numit
ecolocatie, pe care si l-a dezvoltat de-a lungul vietii.

Kish simte obiectele din jurul sau emitand periodic click-uri
(la fel cum fac copiii cand imita mersul unui cal, „pocnindu-si”
limba) de diverse intensitati. Acesta asculta foarte atent sunetul
reflectat inapoi de obiectele spre care click-aie, reusind sa
„vada” la ce distanta se afla, ce inaltime si ce forma are.

Ceea ce face acesta nu este ceva iesit din comun pentru un orb,
multi copii invatand de mici aceasta tehnica, insa Daniel Kish nu
s-a lasat batut si si-a dezvoltat tehnica indeajuns incat se poate
deplasa singur, fara ajutor, printr-un oras aglomerat sau printr-o
zona cu denivelari.

Organismul uman este bine ajustat pentru a reactiona la
ecolocatie, avand urechile
dispuse pe ambele laturi ale capului iar cortexul auditiv al
creierului uman primeste suficiente informatii pentru a trasa o
harta a obiectelor din jurul nostru, doar din sunetele auzite.

Rar se intampla ca cineva sa ne strige numele si sa intoarcem
capul in alta directie. ceea ce inseamna ca percepem adancimea
si directia sunetului cu o precizie foarte buna, iar daca o
persoana isi dezvolta acest simt, poate suplini lipsa vazului,
deplasandu-se la fel de lejer intr-un oras aglomerat.

Multe animale folosesc
ecolocatia ca sistem de deplasare, atat in aer cat si in apa,
precum liliecii, delfinii sau balenele, iar cum omul este cel mai
avansat mamifer, de ce sa nu putem si noi „sa vedem” pe
intuneric?