Adelin Petrişor – Fotografii de război

Cred că fotografia este întotdeauna mai impresionantă decît imaginea video, asta mai ales într-o zonă de conflict. Nu am avut un profesor. La început, pur şi simplu, am lucrat pe automat. Ulterior, am mai învăţat cîte ceva de la prietenul meu, Dan Gecui, operatorul cu care merg de obicei în zonele de conflict.

– Cum ai ajuns să lansezi un album foto cu pozele tale?

Relativ uşor. Cei de la Humanitas au fost foarte entuziasmaţi de fotografiile mele. Fiind un album editat în condiţii foarte bune, costurile erau mari. Petrom s-a oferit să acopere o mare parte din ele şi aşa a ieşit albumul. De la proiect şi pînă la tipărire nu au trecut mai mult de patru luni. Poate că am fost şi norocos.

– Cît de diferite sînt pozele tale faţă de imaginile operatorului care te-a însoţit în zonele de conflict?

Nu sînt diferite. Sînt, poate, complementare şi, deşi eu nu sînt un profesionist, sînt convins că, de multe ori, fotografiile sînt mai impresionante. Eu nu am nici un merit. În general, fotografiile sînt mai expresive decît imaginile camerei video.

Fotografii vesele din zone periculoase

– Ne povesteai că la Guantanamo n-ai avut voie să filmezi feţele deţinuţilor. Ai reuşit… să le pozezi?

Aş fi putut face asta, însă comisia de cenzură mi le-ar fi şters. Ofiţerii de la Guantanamo mi-au verificat şi casetele, dar şi fotografiile. În album, este un capitol despre Guantanamo, dar bineînţeles că deţinuţii apar în toate pozele fără chipuri.

– Care a fost cel mai vesel cadru surprins într-o zonă de conflict?

Copiii unei şcoli de lîngă Nassiria, Irak. Micuţii se buluceau în faţa camerei lui Dan, făceau cu mîna şi strigau încontinuu. Se comportau exact la fel ca elevii de vîrsta lor dintr-o şcoală aflată într-o ţară normală. Din nefericire, ei trăiau într-o ţară mîncată de conflicte şi îşi riscau zilnic viaţa pentru a veni la şcoală.

– Unde ţi-ar plăcea să ajungi şi să faci fotografii?

Nu am un loc anume. Am fost foarte bucuros că anul acesta am fost la două etape de Moto GP şi am putut să fac foarte multe fotografii cu piloţii, motoarele, podiumul…

“Cea mai importantă fotografie de la Moto GP mi-a fost făcută de fotograful oficial al echipei Yamaha, după interviul în exclusivitate pe carel-am făcut cu Valentino Rossi, primul interviu pe care l-a dat presei din Romănia”