Adela Popescu isi face public jurnalul de filmare de la „Weekend cu mama”

In urma cu doi ani si jumatate, un simplu telefon transforma o zi obisnuita de vacanta a Adelei Popescu intr-una din cele mai fericite din viata ei. Telefonul o anunta ca luase castingul la care tocmai participase – concret, detinea rolul principal din filmul "Weekend cu mama", un lungmetraj in regia lui Stere Gulea, cu un subiect extrem de actual: destinul unei adolescente abandonate de mama sa, care a plecat in strainatate in cautarea unei vieti mai bune.

Cu doar cateva saptamani inainte, Adela trecuse cu brio examenul de admitere la UNATC, insa recunostea ca vestea noului rol o bucurase chiar mai mult decat reusita la facultate. Ceea ce nu stia la momentul respectiv era cat de mult o va marca rolul Cristinei, o tanara dependenta de droguri, careia viata nu ii iarta niciuna dintre deciziile gresite pe care le-a luat.

Prin urmare, pregatirea rolului a presupus mai mult decat clasicele repetitii pe text. Principala etapa a reprezentat-o documentarea: de la tratate de psihologie, reportaje pe aceasta tema pana la intalniri fata-n fata cu tineri internati la dezintoxicare.

Data de 20 martie va fi una cu totul speciala pentru Adela, pentru ca atunci isi va putea urmari rolul si pe marile ecrane, odata cu premiera filmului "Weekend cu mama" in cinematografe.

Fanii nerabdatori ai Adelei pot urmari de astazi, in exclusivitate pe Apropo.ro, o prima parte din jurnalul actritei, urmand ca de maine primele sale confesiuni sa fie disponibile integral pe site-ul weekendcumama.ro!

Intra pe Apropo.ro, ca sa vezi ce a patit Adela la filmare!

 Vezi trailer-ul filmului "Weekend cu mama":

Post-ul de azi e:

Imi aduc perfect aminte: s-a intamplat sa fiu chemata sa dau proba pentru rolul lui Cris intr-o perioada fericita din viata mea – tocmai luasem examenul de admitere la UNATC. M-am bucurat cu mintea, dar mai alec cu sufletul pentru ca simteam ca pot din nou sa incep sa imi fac planuri. Ma simteam cuprinsa de un vartej ametitor… incercam sa raman cu picioarele pe pamant, dar in acelasi timp imi dadeam voie sa visez ca a sosit momentul in care voi demonta prejudecati, voi impresiona oameni pe care ii admiram, dar mai ales voi face ceva pentru mine.

Ziua urmatoare ma luptam cu mine incercand sa ma conving ca totul va fi bine. Cand am ajuns la Buftea, nemachiata si imbracata in trening, eram intr-o stare ciudata de emotie intretesuta cu nerabdare. La machiaj am facut pentru prima data cunostinta cu Cris: o adolescenta de varsta mea, cu cearcane, cu buzele lipsite de culoare si cu parul ravasit. Genul de persoana care iti ofera prijelul sa o judeci instantaneu dupa aparente, dar care ascunde o poveste pe care nu ti-o poti imagina.

Proba am dat-o cu Tudor Istodor. Prima scena pe care trebuia sa o joc era apasatoare; simteam ca incep sa traiesc o alta viata, o viata despre care nu stiam nimic. Cris tocmai isi luase doza…

Intra maine pe weekendcumama.ro, ca sa citesti continuarea acestei postari!