Adela Popescu – Îngeraşul de Acasă

-Cu ce te-a încîntat de la început rolul din “Îngeraşii”?
În primul rînd, e o schimbare de registru. Am trecut de la dramă la o comedie romantică şi asta a reuşit să mă delecteze incredibil. Apoi, am alături de mine trei copii minunaţi, pe care îi ador, şi m-am întors din nou pe platourile de filmare din Buftea. Îmi place să cred că toate acestea mă ajută să evoluez ca actriţă şi ca om în fiecare zi.

– Cum e munca alături de cei mici?
Sînt delicioşi, avem parte de întîmplări haioase în fiecare moment pentru că simpla lor apariţie ne face ziua mai frumoasă. E amuzant că, atunci cînd unul dintre ei strigă ”mami”, răspund trei femei deodată: eu, mama lui Jennifer şi mama lui Ionuţ.

– A fost greu, la vîrsta ta fragedă, să joci acest rol?
Da! Aşa cum a fost greu să joc şi rolul unei fiice drogate în ”Weekend cu mama” sau al unei fete orfane, Alexandra, în ”Lacrimi de iubire’”. Practic, numai rolurile complicate te ajută să te autodepăşeşti şi să ai satisfacţia că ai mai urcat o treaptă. Fiecare rol străin de tine, fiecare poveste te ajută să cunoşti alte 100 de poveşti din care tu încerci să înţelegi tipologia personajului pe care-l ai de interpretat.

O poveste despre şansă

– Hai să ne amintim cum ai intrat în echipa Acasă.
S-a întîmplat aşa cum se întîmplă lucrurile mari în viaţa oricărui om: printr-o întîmplare care nu prevestea ce avea să vină. Am participat absolut întîmplător la un casting în urma căruia am luat proba pentru prima telenovelă românească. Nu ştiam dacă trebuie să cred prea tare în această şansă. Ceea ce s-a întîmplat, după ce a apărut ”Numai iubirea”, mi-a depăşit orice imaginaţie.

Practic, începînd cu acel prim casting, eu şi colegii mei din distribuţia primei telenovele româneşti difuzate Acasă am marcat o nouă etapă în cinematografia românească.

– Înainte de Acasă, ai mai avut vreo legătură cu showbiz-ul?
Participam la o mulţime de festivaluri de muzică din ţară, evenimente care nu aveau nici o legătură cu lumea pe care am descoperit-o după casting-ul pentru “Numai iubirea”. Cred cu tărie că fiecare scenă pe care am călcat, fiecare om pe care l-am întîlnit, toate au contribuit la pregătirea mea pentru ce se întîmplă acum. Cred că un singur om dacă ar fi lipsit eu nu aş mai fi fost aici.

– Cu rolul din "Numai iubirea", ai avut un succes fantastic. A fost greu pentru tine să-l “gestionezi”?
Mai întîi, mi-a fost greu să recunosc succesul. În perioada aceea, doar îl intuiam, pentru că filmam de dimineaţa pînă seara şi nu aveam nici un fel de contact cu lumea exterioară studiourilor. Dar tot ce a însemnat ”Numai iubirea” a fost incredibil pornind de la studiourile fabuloase, care mă fascinau, pînă la importanţa pe care oameni grei din teatru mi-o dădeau atunci cînd aveam de jucat o scenă împreună.

Întîlnirile prin intermediul caravanelor cu fanii telenovelei consider că le-am trăit ca într-un vis. Îmi dau seama că nu am reuşit nici pînă acum să înţeleg măreţia şi importanţa lor dincolo de prie­teniile pe care le-am legat cu fanii adevăraţi. M-am raportat cu normalitate la toţi cei care scriau scrisori şi făceau dosare întregi cu poze cu noi.

– Înainte de a intra la facultate, erai deja vedetă. A contat pentru profesori sau pentru colegi?
Profesorii mi-au acordat credit şi nota 10 la admitere şi mi-au demontat ideile preconcepute. Am alături de mine colegi şi profesori care înţeleg exact despre ce e vorba. Înţeleg că eu îmi fac meseria şi învăţ tot timpul de la colegii mei, profesionişti desăvîrşiţi.

– La un moment dat, nu te-am mai văzut zilnic pe micul ecran într-un serial. Ce ai făcut în acea perioadă de aşa-zisă pauză?
În primul rînd, am intrat la facultate, în al doilea rînd, am făcut filmul de lung-metraj “Weekend cu mama”, în regia lui Stere Gulea, în al treilea rînd, am jucat în co­media ”Războiul sexelor’” cîteva episoade, în al patrulea rînd, am prezentat ”În al 9-lea cer”, în al cincilea rînd – mi-am petrecut o vacanţă absolut superbă, alături de o prietenă, la mare, apoi m-am bucurat de viaţă, m-am plimbat prin parc.

“Mai devreme sau mai tîrziu, tot Acasă aş fi ajuns”

– Care au fost cele mai importante momente Acasă în cei patru ani?
Sînt atît de multe! Prima zi de filmare, primele audienţe, prima secvenţă de dragoste, prima întîlnire cu fanii, prima petrecere în familia Acasă. Cred că există nişte condiţii generale pe care, dacă nu le îndeplineşti, nu ai cum să rezişti, cu atît mai puţin să-ţi faci viaţa frumoasă.

Şi astea ar fi: norocul de a fi la locul potrivit, în momentul potrivit, încrederea pe care le-o acorzi oamenilor cu care lucrezi, umilinţa cu care tratezi această meserie, rigoarea pe care trebuie să o ai pentru fiecare etapă de lucru şi starea bună a sănătăţii fizice şi psihice.

– Care a fost iniţial reacţia părinţilor tăi cînd ai acceptat primul rol şi cum te privesc acum?
Cînd am aflat că am luat casting-ul, eram acasă, la Şuşani. Părinţii mei dormeau şi s-au trezit speriaţi de urletul meu de fericire. Au fost fericiţi pentru că eu eram fericită neimaginîndu-şi atunci ce amploare avea să ia destinul meu împreună cu prima telenovelă românească în sine.

– Cum te simţi de obicei la aniversarea Acasă?
Petrecerile sînt extraordinare. Anul trecut, m-am retras într-un colţ şi, după ce am privit cîteva minute în jurul meu, mi-am dat seama că ştiu aproape fiecare persoană din acea încăpere şi povestea ei. Asta înseamnă că fiecare persoană face parte din mine.

– Imaginează-ţi cum ar fi fost viaţa ta fără Acasă.
Cred că, mai devreme sau mai tîrziu, tot aici aş fi ajuns, chiar dacă nu începeam cu ”Numai iubirea”. Lucrurile nu s-ar fi derulat la fel, dar tot aici aş fi ajuns, nu am nici un dubiu. Spiritul acestui post se potriveşte perfect cu mine, cu ceea ce simt, sînt şi cred.

– Eşti una dintre cele mai iubite tinere actriţe. Ce faci tu să placi fanilor?
La întrebarea anterioară, am înşiruit lucrurile pe care eu le respect şi care ţin de mine. Categoric însă că aceste lucruri nu sînt suficiente pentru a plăcea publicului.

– După ce pleci de pe platouri, cum îţi petreci timpul liber?
Una dintre activităţile mele preferate este să-mi vizitez unchiul şi mătuşa. La ei acasă – acolo am stat doi ani de zile cînd eram la liceu – este locul unde mă simt ca într-un cămin cald, primitor, care mă trimite în adolescenţă. Apoi, în weekend, dorm mai mult, stau acasă, citesc, văd filme împreună cu iubitul meu.

Mai ies şi la plimbare uneori, nu plec foarte des din Bucureşti, mă întîlnesc cu Dana Rogoz şi Alina Grigore, colegele mele de la ”Îngeraşii”, la cafea, mă relaxez.

Mămică în serial la doar 22 de ani

"Da, a fost greu să intru în pielea unei mămici. Dar greu s-a dovedit a fi şi rolul unei fiice drogate în ”Weekend cu mama” sau al unei fete orfane, Alexandra, în ”Lacrimi de iubire”. Practic, numai rolurile complicate te ajută să te autodepăşesti şi să ai satisfacţia că ai mai urcat o treaptă. Fiecare rol străin de tine, fiecare poveste te ajută să cunoşti alte 100 de poveşti din care tu încerci să înţelegi tipologia personajului pe care-l ai de interpretat"