Adela Popescu, dezvăluiri emoţionante: „În primele zile eram doi străini”

În luna în care Radu Vâlcan a fost plecat în Thailanda pentru filmările emisiunii „Insula Iubirii”, Adela Popescu a stat cu tatăl ei. Cei doi au petrecut momente de neuitat şi s-au cunoscut mai bine.

„Sarcina… Ah! Este o minune, dragile mele. Sunt în trimestrul doi şi simt că am energie să construiesc castele şi să dărâm ziduri în egală măsură. Mă trezesc fericită şi mă culc plină de speranţă. Burtica se măreşte tot mai mult, iar noul meu profil, în ciuda balonaşului vesel, mi se pare cel mai frumos, armonios şi sexi din câte puteam să am. Aşa zicea şi Radu de pozele pe care i le trimiteam zilnic pe internet drept raport. Peste toate aceste lucruri grozave mi s-a mai întâmplat ceva pentru care sunt recunoscătoare.
 
O lună cu tata. Aşa ar suna titlul unuia dintre capitolele nuvelei pe care le-aş putea scoate la un moment dat. Socoteala a fost simplă. Eu, fată însărcinată, părăsită pentru o lună de soţ, nu pot fi lăsată de izbelişte.
 -Tăţi, vii să stai cu mine?
 -Vin! Cât timp?
 -O lună!
 -O lună? Fir-aş al dracu’ ce mult pare. Da’ vin tată, vin!
 -Doina mea, te descurci fără mine?
 -Du-te, Doru’ meu liniştit dacă te cheamă copiii.
Tati a ieşit la pensie acum 3 ani din învăţământ după 40 de ani de muncă în şcoala generală. Aştepta de mult pensia nebănuind că aceasta vine la pachet şi cu mult timp pe care ţi-e greu să ţi-l organizezi singur după ce 4 decenii s-au ocupat alţii să o facă. Radu a plecat azi, tati a venit mâine.
Nu mi-am imaginat că luna aceasta îmi va aduce atât de multe. În primul rând am avut şansa să ne cunoaştem. Mai exact să îl cunosc eu pe el. Am plecat de acasă în clasa a 7-a şi de atunci telefoanele nu au putut compensa lipsă prezenţei. Şi-n plus, eu l-am cunoscut pe el doar în postura de tata, aceea în care eu mă alint, eu cer, şi el îmi oferă.

Vă spun sincer că în primele zile eram doi străini. Doi străini care se iubesc mult, profund dar care nu prea ştiu nimic unul despre celălalt. În acelaşi timp îmi era bine. Mă simţeam în singuranţă. Sentiment unic pe care doar părinţii ţi-l pot oferi în doze atât de mari. Dar s-o luăm pe rând! M-am gândit aşa, e şansa mea să îl ajut să vadă şi să trăiască ceea ce doar a visat. Şi am început să îmi imaginez avioane. Că o să mergem la observatorul astronomic, poate dăm o fugă până la Istanbul, chestii cosmice în orice caz.
 
Dar cum socoteala de acasă nu se poriveşte cu aia din târg, iată cum prima experienţă plină de exces de zel, ne-a adus…peste drum practic, la mall. Primul film „cu ochelari” din viaţa tatălui meu. Pur şi simplu nu aveţi idee cum a putut să reacţioneze. S-a ferit, a râs, a gesticulat, a vociferat şi a încheiat seară spunând că este cea mai înţesă experienţă din viaţa lui. Asezonată desigur cu îngheţată, popcorn, bere, cola.

Mi-am făcut mustrări de conştiinţă că nu am reuşit să ajung pe lună cu tatăl meu, dar bucuria uriaşă pe care o avea în a petrece timp cu mine, natural, firesc fără să „mă deranjeze”, căci mi-a repetat fraza asta de nenumărate ori, m-a făcut să înţeleg că „o lună cu tati” a fost despre noi doi. Cei de acum. Noi doi, cei care ştim ce visam, ce ne face fericiţi. Pare că de-aia ne-a fost dat să trecem prin asta împreună.

Pentru cadoul asta nepreţuit, am vrea să îi mulţumim Radu că a plecat să filmeze în Thailanda, lui bebe că m-a făcut responsabilă, ministerului învăţământului că l-a scos la pensie pe tati şi mamei că a fost de acord să facă focul în soba în fiecare dimineaţă, să dea de mâncare la animale, să meargă la serviciu şi să stingă lumina singură timp de o luna, prima data după 40 de ani de dragoste cu tatăl meu”, a scris Adela Popescu pe blogul ei.