Adela Popescu, despre chinurile naşterii. „Nu mai puteam să vorbesc. Eram epuizată!”

„Eram pe terasa prietenilor noştri, cei ce urmau să devină naşii lui Alexandru, şi urmăream cu sufletul la gură meciul România-Franţa.
De vreo două zile începusem să am nişte dureri de spate. În seara aceea însă se intensificaseră şi Anca Sultan, medicul meu, mi-a spus să o sun neapărat în cazul în care se îngroaşă glumă.
-Mă, iubire, am nişte dureri de spate ce vin ca nişte valuri. Cred că vreau la maternitate. Aşa, de control.
-Iubita, mergem, dar stai să se termine meciul. (…)

E drept că eram deja în 39 de săptămâni şi 4 zile, însă îmi imaginasem momentul ăsta în fel şi chip, dar niciodată aşa. (…) Am fost invitată într-un salon, m-am schimbat frumos în cămăşuţă de noapte, liniştită că voi dormi buştean cine ştie până când. I-am spus lui Radu să meargă liniştit acasă la Ciu şi că îl sun eu dacă e ceva. (…)

Mă internasem la 01:00 şi 4:00 dimineaţa mă găsea chircită de durere. (…) Se făcuse 7 dimineaţă, eu eram aproape leşinată.
Veniseră deja la spital Radu, familia mea şi câţiva prieteni. (…)

Expulzia… cel mai intens moment din viaţă mea. Ştii că viaţa puiului tău depinde de acea clipă. Nu e loc de menajamente şi de întârzieri. Pe viaţă şi pe moarte.”, a scris Adela pe blogul său.