Adam’s people!
Vorbesc de cele care au invadat televizorul, l-au cotropit, ca șobolanii, și îl stapânesc cum stapânesc gândacii blocurile din București. Nu numai la ora 5. Deschizi la orice ora din zi televizorul și dai cel puțin de vreo doi morți. Am înghițit pân’ la urma sinuciderea lui Anghelescu (ca nu vorbesc de Milo). Chiar daca nu e tragica, are doza ei suficienta de sinistru și de mister. Și ma intriga. Dar, uite, fa un test! Deschide televizorul ca sa vezi ca în primele cinci minute – fara opinteli – gasești invariabil un canal românesc unde, daca nu e știrea, macar un talk-show mititel dezbate interminabil despre o înmormântare, un parastas. Ca soțul soției, cumnatul pe cumnata, cei mai buni amici, în birt, în sat, vecinul pedofil… și ce mai vrei tu!
Aștia suntem. Românul a prins avânt în discursuri funebre. Vorbește de morți, de cauze de moarte, de motivații sinucigașe, cu verva stupida cu care descopera subiectul despre sex în clasele gimnaziale. Ne place subiectul, ne umple existența. Aseara, iar! Niște eleve de liceu din Moldova, racolate de sataniști, care și-au pus în gând sa-și puna ștreangu-n beregata între ora de fizica și cea de biologie, în sala de clasa vecina. N-ai cum sa fugi de subiect. Ți se vâra prin nas, prin gât, direct în stomac și ești somat sa-l digeri.
Știrile sinistre nu mai sunt o opțiune. Nu merge ca închizi televizorul la ora fatidica și te scutești sufletește de niște orori. Nu, nu! Dimineața, la prânz, seara, noaptea și iar dimineața, la prânz… Și noaptea, iar, tot prinzi duzina. Staaa românul și se uita la mașini strivite, sânge-n șuvoaie pe caldarâm… Rude sufocate, lacrimi, satâre, cuțite, cadavre mutilate, prea puțin blurate, burți spintecate, carnuri sfâșiate… ore nesfârșite. Ce nație, dom’le! Ne saturam de munca. Ne saturam unii de alții. Ne saturam de viața. Dar de crime, niciodata.
Olivia Steer