Acum au și plasmele un rost!

Am trait s-o vedem și pe asta: în Romania se vorbește, la modul serios, de introducerea televiziunii digitale!

Cand te gandești ca n-am apucat înca sa vedem pe televizoarele proprii servicii precum pay-per-view (adica programe tv cumparate; vrea cineva sa revada, eventual sa-și faca și o copie, cu partida Liverpool – AC Milan?), te apuca amețeala. Dar, mai întai, sa lamurim o chestie: ce-i aia televiziune digitala?

Posibilitațile televiziunii digitale sunt uriașe. Putem vorbi de o televiziune interactiva în adevaratul sens al cuvantului, în care telespectatorul, de exemplu, poate schimba singur unghiurile de vedere în timpul unui meci de fotbal, eventual în timp ce își comanda o înregistrare a unui meci mai vechi; în Marea Britanie, canalul BSkyB le ofera deja abonaților asemenea posibilitați.

Deoarece pe o singura frecvența analogica pot intra patru pana la șase canale digitale, daca tot spectrul actual de frecvențe terestre din Romania ar fi ocupat de astfel de canale tv, am putea avea teoretic acces la cateva mii de posturi. Numai ca… sa le mulțumim oficialilor romani: va anunțam cu mare mandrie ca au negociat un numar de fix… patru frecvențe regionale, cate una pentru fiecare regiune geografica a țarii.

Ceea ce, la un calcul simplu, înseamna maximum 24 de canale digitale – dar numai patru licențe, cate una pentru fiecare frecvența! Nu e frumos? În viziunea guvernului Nastase (ei au negociat bazaconia), am putea asista la o situație în care TVR ia Ardealul, Antena 1 Moldova, Pro TV Dobrogea și Prima TV Muntenia! (La ședința de saptamana trecuta de la CNA, la care au participat reprezentanți ai principalelor posturi tv de la noi, Ralu Filip, președintele Consiliului, a avut un moment de perplexitate la auzul veștii: „Daca atunci se va negocia așa, eu nu mai vreau sa fiu în CNA!”) Sa ai monopol „digital” pe o întreaga regiune geografica, asta da miza de ieșit la bataie!

Pentru Romania, pașii, în principiu, sunt urmatorii: negocierile dureaza pana în 2006, așa ca ar mai fi timp de reparat povestea cu frecvențele; în 2006 va exista un plan național de alocare a jumatate din actualul spectru de frecvențe analogice pentru emisia pe digital, iar termenul limita pentru trecerea la noul sistem sa fie finalizata pana în 2012.

…Dar numai daca (și e un „daca” mare de tot!) toate lucrurile merg bine. Asta din cauza ca televiziunea digitala înseamna, simplu spus, transmiterea semnalului tv în forma digitala, adica de șiruri interminabile de biți. În schimb, programele la care ne uitam noi (sau nu…) sunt transmise și recepționate sub forma analogica, prin intermediul unui semnal electromagnetic modulat. Iar problema cea mai mare este, desigur, schimbarea completa a platformei tehnice, de la studiourile de emisie și transmițatoare pana la televizoarele din casele noastre.

Afla mai multe despre posibilitațile televiziunii digitale numai din