A murit actorul Papil Panduru

Cei care vor să-i aducă un ultim omagiu actorului Papil Panduru pot face acest lucru marți, de la ora 16.00, la Capela Cimitirului Bellu, iar slujba de înmormântare va avea loc miercuri, de la ora 13.00, pe Aleea artiștilor, potrivit instituției de spectacole.

Născut pe 13 octombrie 1934, în localitatea Menţii din Jos, din judeţul Gorj, Papil Panduru a absolvit în anul 1961 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, alături de actori ca Gheorge Dinică, Marin Moraru și Dorina Lazăr.

Pe scena Teatrului Mic a jucat timp de peste două decenii, iar dintre ultimele spectacole ale sale pot fi amintite „Cum gândeşte Amy” de David Hare, regia Cătălinei Buzoianu (premiera în 2005), „Furtuna” de William Shakespeare, regia Cătălina Buzoianu (2009) și spectacolul „Primăvara doamnei Stone la Roma”, dramatizare de Martin Sherman după romanul omonim al lui Tennessee Williams, în regia Lianei Ceterchi (premiera 2012).

În 2019, la cea de-a 47-a ediţie a galei premiilor Uniunii Cineaştilor din România (UCIN), actorului Papil Panduru i-a fost decernat trofeul de excelenţă pentru întreaga activitate.

Papil Panduru a jucat în 80 de filme, dintre care: „Pruncul, petrolul şi ardelenii” (regia Dan Piţa, 1980), „Ştefan Luchian” (regia Nicolae Mărgineanu,1981), „De ce trag clopotele, Mitică?” (regia Lucian Pintilie, 1982), „Trandafirul galben” (regia Doru Năstase, 1982), „Mircea” (regia Sergiu Nicolaescu, 1988), „Casa din vis” (regia Ioan Cărmăzan, 1991), „Doi haiduci şi-o crâşmăriţă” (regia George Cornea, 1992), „Terente – regele bălţilor” (regia Andrei Blaier, 1995), „Omul zilei” (regia Dan Piţa, 1997), „Corul pompierilor” (regia Cristian Mungiu, 2000), „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură” (regia Sinişa Dragin, 2001), „Maria” (regia Călin Peter Netzer, 2003), „Examen” (regia Titus Muntean, 2003), „Italiencele” (regia Nap Toader, 2004), „Detaşamentul orb” (regia Vlad Feneşan, 2014), „Aniversarea” (scenariul şi regia Dan Chişu, 2017).

De asemenea, a jucat în spectacole de teatru pentru televiziune: „Povestea Unirii” de Tudor Şoimaru (regia Eugen Todoran), „Marea Unire” de Dumitru Chirilă (regia artistică Eugen Todoran, 1986), „Jocul ielelor” de Camil Petrescu (adaptare pentru televiziune realizată de regizorul Dan Necşulea, 1987), „Trenul din zori nu mai opreşte aici” de Tennesee Williams (regia Cătălina Buzoianu, 1993).