A fost o data în China…

Prea mult Kungu Fu și prea puțin Hustle – asta ar fi reproșul major pe care-l pot aduce noului film (spectacol?) semnat Stephen Chow. Nici macar nu-i vina lui – acasa, la Hong Kong, filmul se cheama, simplu, Gong Fu. Distribuitorii români, mai dibaci, i-au adaugat un subtil „la gramada” și, pe barba lui Fu Manchu, au nimerit-o.

Ziceam mai sus de reproșul major – ar mai fi și altele (debilitatea excesiva, inconsecvența narativa) dar zau ca n-are sens sa ne batem capul. Am voit doar sa le menționez ca sa mi le iau din drum și sa pot schița story-ul. Care va sa zica, suntem în China interbelica și o haimana fara succes (Chow himself) se da drept baștan connected în fața sarantocilor din suburbii; evident ca adevarații baștani (gașca Topor sau așa ceva) prind de veste și sosesc duium – numai ca, surpriza! Cocina marginașa (nu-s rau, chiar așa se cheama locația!) e populata cu mari maeștri kung fu, unii retrași (proprietarul slinos, proprietareasa mahalagioaica, jucați de foste glorii ale filmului de gen, acum retrase!), alții deghizați (croitorul gay, placintarul timid), drept care „topoarele” o încaseaza aprig.

Filmul mai comporta doi asasini/muzicanți, una bucata maestru veteran, un june erou, adica ex-haimanaua sus-pomenita și un subplot amoros cu parfum de acadea, dar asta are mai puțina importanța. Ceea ce conteaza este verva, imaginația și nonșalanța cu care-s puse în scena aventurile celor înșirați aici, aventuri de un absurd delicios și care l-ar umple de placere pe un Tex Avery, de exemplu.

Placere vinovata, vor spune cei mulți. Fie, dar puțin importa – energia personajelor e contagioasa, coregrafia (Yuen Wo Ping) e cel puțin îndrazneața (chit ca pe vremuri le ieșeau minuni și fara computer) iar citatele-s felurite (openingul e tras abil din West Side Story, finalul umilește Matrixu’, iar undeva pe la mijloc Kubrick se amuza copios – asta ca sa nu amintim tonele de chinezarii clasice reciclate șmecherește) și pentru toate gusturile.

A propos… Nu trebuie numaidecât sa guști genul kung fu pentru a te simți bine la spectacolul (filmul?) lui Stephen Chow, la fel de naiv/exploziv ca precedentul Shaolin Soccer. Însa trebuie musai sa-ți placa cinematograful. Punct.

Olivia Steer