Desi mai multe institutii, printre care Ministerul Culturii, au
fost anuntate in urma cu o luna despre scoaterea la
licitatie a mai multor manuscrise si documente ale lui Emil
Cioran, acestea au decis sa nu participe la licitatie, cel
mai probabil din ratiuni financiare.
Iata un comentariu al Indirei Crasnea, de la
Mediafax, asupra faptului ca singurii are s-au aratat interesati de
achizitionarea acestora sunt persoane romane din mediul privat.
Onor statul
roman, cocosat
de austeritate, si-a intors buzunarele pe dos, a ridicat din umeri
a neputinta si s-a pleostit in pozitia „ghiocel”: n-are bani de
adus acasa franturile din viata lui Emil Cioran.
Evaluate en
gros ar fi
fost sub o suta de mii de euro. Afurisit judecand, avand in vedere
caracterul lor de raritate si valoarea intrinseca, suma nu era cine
stie ce. Se duc atatia bani din pusculita nationala pe sinecuri
pompoase si mofturi colocviale, incat nevolnicia in gasirea acestei
sume este, in fapt, curata micime.
Ministerul Culturii
s-a facut ca nu stie. Se pare ca stia. Oricum, raspunsul sau a
fost in pur stil functionaresc, cu perfecti ochelari de cal: n-a
fost sesizat de oportunitatea oferita prin licitatie, deci n-a
facut demersuri. Bine ca nu s-a jelit, in completare, cu „Suparat
sunt Doamne, suparat…ca n-am buget”. Pentru Institutul Cultural
Roman, a fost mai simplu, s-a spalat gratios pe maini: n-are
prerogative, dar pentru linistirea constiintei il va tamaia pe
ilustrul mort un an intreg, prin seminarii in circuit. Deci, s-a
achitat.