A cadea e omeneste

Citesc presa de azi, ascult comentariile de la tv si radio si nu-mi vine sa cred: in loc sa ne bucuram ca, in sfarsit, dupa aproape 3 zile de chin, am obtinut o medalie, in loc sa plesnim de mandrie ca pentru prima oara baietii nostri au obtinut, pe echipe, o medalie la gimnastica la Jocurile Olimpice, noi ne aruncam asupra lui Razvan Selariu si-l scoatem vinovat ca din cauza lui am luat „doar” bronz.

Prevedeam aseara ca asa o sa se intample, ca se va incerca gasirea unui tap ispasitor pentru acest bronz care, in fond, este absolut fenomenal pentru gimnastica masculina romaneasca.

Titlurile de genul „Bronz cu gust de aur”, „Bronz cu sclipiri de aur”, „Invinsi de caderea lui Selariu” „Ne-a omorat bara” sunt doar cateva din mostrele maiestriei gazetaresti autohtone. Si ganditi-va ca multe ziare nu au prins evenimentul, pentru ca-si inchisesera editia. Oare maine ce va fi? Vom fi indemnati sa-l linsam pe Selariu?

Fratilor, reveniti-va, puneti mana pe creion si hartie (sau deschideti un calculator, ca asa e mai sigur) si vedeti ca acest baiat care a ratat un exercitiu (doar unul!) nu poarta toata vina pentru clasarea pe locul trei.

Asadar, sa calculam putin (desi au facut-o aseara, in mare, si comentatorii Emil Gradinescu si Andreea Raducanu). Clasamentul final arata in felul urmator: 1.Japonia, 173.821 pct. 2. SUA, 172.933 pct. 3. Romania, 172.384 pct.

Diferenta intre noi si japonezi a fost, la final, de 1.437 pct iar intre noi si americani de 0.549 pct. Asta inseamna ca pentru a-i depasi pe japonezi jumatatea de punct pe care se presupune ca ar fi pierdut-o Selariu nu ar fi fost de ajuns. Trebuia sa mai adune cate ceva si Ioan Suciu. Lui Marius Urzica, ce sa-I mai cerem, ca doar a luat 9,775! Sa-i scoatem ochii, pesemne, ca nu a luat 10, cum a facut-o la un concurs in Anglia, prin 2000?!

Dupa cum vedeti, rationamentul cu „Selariu ne-a facut sa pierdem aurul” nu sta in picioare, din punct de vedere matematic. Acest joc de-a „what if” ne arata doar ca un 9.462 al lui Razvan ne-ar fi adus argintul…

Parasind acum matematica, sa revenim la evolutiile gimnastilor si sa recunoastem deschis: japonezii au fost mult prea buni la bara fixa, nu aveam cum sa-i depasim la acest aparat; americanii au fost mult mai siguri pe ei (si mai smecheri, mai ajutati de arbitri etc), era greu sa piarda locul doi. Iar noi am gresit la paralele, am iesit din spatiul de concurs la sarituri si la sol, cu alte cuvinte am pierdut zecimi pretioase la alte aparate. Iar aceste zecimi nu le-a pierdut Selariu. Pe scurt si recunoscand onest, ei au fost mai buni ca noi.

Asa ca, stimabili ziaristi, lasati-l pe Selariu in pace. Nu el ne-a pierdut titlul suprem, dupa cum nici Urzica sau Dragulescu nu au castigat de unii singuri bronzul. A fost un concurs pe echipe, in care fiecare a dat din el tot ceea ce a putut, iar Romania chiar a lucrat ca o echipa omogena

In fond, a cadea e omeneste. Mai putin omeneste, insa, este sa-l lovesti pe cel aflat la podea.

Iulia Neacsu