Spicuim din discursul unui lider PDL, de după alegerile locale din 10 iunie (deși partidul nu contează, toți politicienii sunt o apă și-un pământ): „prioritățile noastre sunt: să ne luptăm cu guvernul, să facem campanie electorală și să ne recăștigăm credibilitatea.
Cam asta se întămplă în sânul unui partid care a stat la putere ani buni, acum că a pierdut alegerile locale. Ce-i arde pe ei nu este că lumea își dă din când în când seama că la popor nu se gândește nimeni și alege celălalt rău. Pentru ei miza nu este să facă ceva bun pentru țară, ci pentru ei. Pentru confortul lor care se materializează prin funcții, bugete la cheremul propriu și al intereselor lor sau ale apropiaților. În termeni simpli, s-ar spune că pun căruța înaintea calului, dorind să căștige funcțiile fără să le merite. Pentru ei cetățeanul e important din 4 în 4 ani, în rest e o masă diformă pe care politicienii o sfidează din obișnuință. Și fac asta chiar și când evidențele sunt grăitoare.
Că politicienii nu au coloană vertebrală și bagatelizează greșelile lor nu mai e cazul să amintim, totuși pentru mine rămân în minte parlamentarii care votează la 4 mâini, Roberta care reinventează aritmetica sau, mai recent, lucrarea de doctorat a premierului.
Vis a vis de acest ultim caz, în care Ponta spune senin că renunță la titlul de doctor dacă se certifică faptul că a făcut o eroare (n.a. e vorba de plagiat), interesantă este încercarea sa de a arunca pisica moartă în sânul lui Funeriu, care, vezi Doamne, a înlesnit ca această informție despre posibilul plagiat să ajungă publică. Adică, tu cetățene, parte a masei de manevră, trebuie să înțelegi că partea cu plagiatul e o nimica toată (ce mare scofală că premierul României face copy paste și devine doctor, nu-i așa?), mai important este să reținem noi, purtătorii de ștampile din patru în patru ani, că i s-a făcut o măgărie din partea unui adversar politic. Cum s-ar spune prin cartiere rău famate „să moară mă-ta, de ce mă dai în gât, nu există onoare între curve?!”.
După cum știm cu toții, acesta nu este primul și nici ultimul editorial despre circul politic. Poate nu e cel mai coerent și poate nici cel mai reprezentativ. Dar când toată curvăsăreala de pe scena politică ajunge să fie plătită de noi, cetățenii, am și eu o nedumerire: dacă politica e o curvă plătită din banii noștri, de ce nu le-o tragem noi politicienilor, ci invers?