In istorie apar eroi care s-au remarcat atât grație victoriilor obținute în lupte cât și datorită armelor care le-au oferit puterea. Dintre toate armele albe, sabia a fost fără îndoială cea mai prețuită și onorată unealtă a morții. Timp de milenii, sintagma „Să mori în luptă de sabie” a fost modalitatea preferată de încheiere a socotelilor lumești pentru generații întregi de războinici din toate colțurile lumii.
Personaje de legendă, generali și războinici desăvîrșiți, cuceritori de imperii și lideri militari, cu toții au folosit săbii de excepție, multe dintre ele având nume proprii și o personalitate asemănătoare celui care o mînuia pe câmpul de luptă.
Iată o parte dintre cele mai respectate, temute și căutate săbii, arme fără pereche care au curmat mii de vieți omenești.
Sabia celor 7 lame
Dinastia Paek-je a stăpânit candva un regat cu același nume, din Coreea de Sud din prezent. În secolul 4 după Hristos, regatul Paek-je controla propriile colonii din China și stăpânea vestul Peninsulei Coreene. Paek-je a fost unul dintre cele trei mari regate medievale coreene, alături de Koguryo și Silla. În anul 372, regele Geunchogo din Paek-je a plătit tribut dinastiei nipone Jin și se crede că aceștia au ordonat făurirea unei săbii cu 7 lame, in semn de considerație la adresa regelui coreean. Arma are o lamă principală de care sunt atașate alte 6 lame cu dimensiuni mai mici. Sabia a fost creată cu scop pur ceremonial, nefiind practică într-o luptă adevărată. Aceasta este păstrată în prezent în altarul Isonokami din pefectura Nara, Japonia.
Sabia Wallace
William Wallace a fost probabil cel mai celebru personaj istoric din Scoția. A trăit între anii 1272-1305 și este faimos pentru organizarea rezistenței militare a clanurilor scoțiene în fața regatului englez, pe durata Războaielor Scoțiene de Independență din secolele 13-14. A condus numeroase corpuri de infanterie care s-au angajat cu succes în lupte corp la corp cu trupele de călăreți englezi. Cea mai prețuită armă a acestor dârji războinici era, evident, spada de dimensiuni cât mai mari. Arma personală a lui William Wallace era o spadă imensă de tip Claymore. Astăzi poate fi admirată în incinta Monumentului Național din Stirling, Scoția. Singură, doar teaca sabiei are lungimea de 134 centimetri, și cântărește aproape 3 kilograme. Se crede că sabia a fost folosită de Wallace în bătăliile de la Stirling Bridge (1297) și Flakirk (1298). Mânerul sabiei se termină într-o contragreutate de fier cu forma unei cepe, mânerul propriu-zis fiind acoperit de benzi succesive de piele brună tăbăcită. Se spune că sabia a trecut prin multe modificări deoarece englezii nu s-au împăcat deloc cu faptul că teaca și centura originală a sabiei lui Wallace au fost confecționate din…pielea jupuită și uscată a lui Hugh Cressingham, un mare comandant militar englez și rival personal al faimosului scoțian…
Tizona
Cid-ul a fost cel mai important erou popular din eposul spaniol. A fost un personaj istoric real care s-ar fi născut în anul 1040, în apropiere de Vivar, un orășel de lângă Burgos, capitala regatului Castiliei. Pe parcursul vieții sale, El Cid a avut numeroase succese militare și diplomatice, folosind numeroase săbiiele mai faimoase sunt Colada și Tizona. Tizona a fost sabia favorită a Cid-ului în confruntările sale cu maurii. Arma este considerată și în prezent unul dintre cele mai importante artefacte istorice deținute în patrimoniul spaniol. Tizona a fost făurită în Cordoba, din oțel de Damasc cu puritate deosebită. Are 103 cm lungime și cântărește 1,1 kg. Este împodobită cu două inscripții, una care face referire la data la care a fost realizată, iar alta care redă rugăciunea catolică Ave Maria. Tizona poate fi admirată în Museo de Burgos, din orașul cu același nume.
Sabia lui Napoleon Bonaparte
În anul 1799, corsicanul Napoleon Bonaparte a devenit conducătorul militar și politic „de facto” al Franței, în urma unei lovituri de stat. Cinci ani mai tîrziu, senatul francez îl porclama împărat. O astfel de personalitate complexă și fascinantă a avut bineânțeles sabia sa favorită. În vara anului 2007, o sabie încrustată în aur care a aparținut faimosului om de stat francez, a fost vândută la o licitație din Franța pentru suma fabuloasă de 6,4 milioane $. Sabia a trecut de botezul războiului, fiind folosită personal de Bonaparte în decursul mai multor bătălii. În anul 1800, Napoleon i-a făcut-o cadou fratelui său cu ocazia nunții acestuia. Sabia trecut ulterior din generație în generație, nepărăsind familia Bonaparte. În anul 1978, arma a fost declarată comoară națională a Franței, iar cumpărătorul ei din anul 2007 nu a dorit să-și dezvăluie identitatea.
Zulfiqar
Zulfiqar este cea mai veche și mai prețuită sabie a Islamului. Istoric vorbind, a aparținut lui Ali, vărul și ginerele profetului Muhammad. Ali a condus primul Califat Islamic, între anii 656-661. Pe baza unor dovezi istorice, Muhammad însuși i-a înmânat-o pe Zulfiqar lui Ali la încheierea bătăliei de la Uhud, Profetul fiind impresioant de puterea și credința de care a făcut dovadă Ali. Zulfiqar este un simbol ardent al religiei Islamului, fiind admirată și în prezent de milioane de credincioși. Tehnic vorbind, Zulfiqar este un Scimitar, adică o sabie tipică Asiei de sud-vest, acest gen de săbii cu lama lungă și curbată fiind foarte des întâlnite in regiune pe perioada medievală. Se pare că Ali a folosit-o pe Zulfiqar la asediul orașului Mecca. Există puține imagini ale sabiei, unele dintre ele prezentând-o cu o lamă bifurcată și două vârfuri, în timp ce altele o prezintă sub o formă clasică de Scimitar. Comform celor 12 imami șiiți, arma se află în prezent în posesia Imamului Muhammad al-Mahdi. Sabia sfîntă a Islamului face parte din celebra colecție Al-Jafr.
Cum sunt realizate sabiile moderne
Dacă în urmă cu secole maeștrii care realizau săbii nu aveau la dispoziție mai mult decât unelte rudimentare și propriile maini, astăzi săbiile moderne sunt asamblate în mare parte cu ajutorul unor aparaturi computerizate. Astfel, deși războaie ca altadată nu se mai poartă astăzi, săbiile medievale încă există, sub noi forme, datorită specialiștilor care realizează replici excelente. Procesul de creare a unei săbii este, așadar, meticulos, pentru că fiecare detaliu contează, iar maeștrii folosesc materiale dintre cele mai bune pentru a obține „bijuterii” asemănătoare celor expuse mai sus, în topul nostru. În principiu, pentru a obține geometria perfectă a lamei și detaliile cunoscute ale armelor istorice, sistemele computerizate lucrează sub privirile vigilente ale armurierilor care au grijă ca totul să iasă perfect. În clipul de mai jos puteți vedea un demo interesant. Design-ul este creat inițial în ceara, pielea naturală este folosită pentru a înveli manerul sabiei, iar lama este apoi inscripționată cu denumirea brand-ului.
Când, însă, vine vorba de „finețuri”, tot priceperea maeștrilor care lucrează manual face diferența. Maestrul Zurab Bichinaguri din Georgia realizează săbii, pumnale, accesorii din piele și bijuterii excepționale, punând accent pe detalii pentru fiecare obiect creat. De la motive florale, până la reprezentări de animale, crucifixuri și diverse personaje, inscripțiile-unicat nu lipsesc de pe obiectele de artizanat create de georgieni. Acestea sunt apoi folosite și de actorii locali în filme.
Arme create de Zurab Bichinaguri