Mai mult, Fondul condiționează în mod nedemocratic țările care stau la mâna sa, impunând condiții atât de restrictive pentru împrumuturile de miliarde pe care le acordă încât golește de conținut suveranitatea țărilor care beneficiază de ele.
Deși ar trebui „să încurajeze cooperarea monetară globală, să garanteze stabilitatea financiară, să faciliteze schimburile internaționale, să promoveze ocuparea forței de muncă și o creștere economică durabilă și să reducă sărăcia din lume”, FMI este în realitate, potrivit experților, o instituție în căutare disperată de identitate și misiune.
Franco Bruni, profesor de teorie și politică monetară internațională la Universitatea Bocconi, este de parere că FMI, instituție care reunește 187 de țări și gestionează sute de miliarde de euro, ar trebui reformată de urgență, apreciind ca „De când a căzut sistemul Bretton Woods, la începutul anilor ’70, FMI este o instituție în căutare de lucru”.
O alta principală problemă a instituției este ponderea acționarilor săi. Astăzi, SUA singure au o putere de veto mare asupra deciziilor sale, având în vedere că dețin 17,7% din voturi în Consiliul Guvernatorilor. China, deși deține 45% din datoria externă americană, are doar 4%, în timp ce economii în dezvoltare puternică precum Brazilia și India nu depășesc 1,7% și respectiv 2,4%, arata Stefano Fassina, fost economist la FMI în perioada 2000-2005, care crede că acest fapt reflectă „o lume care nu mai există, iar credibilitatea politicilor sale are de suferit de pe urma acestui lucru”.