Specialistii au descoperit cum comunicau oamenii din cele mai vechi timpuri. Desi mecanica gurii, gatului si corzilor vocale le permitea sa vorbeasca, acestia foloseau mai degraba sunete de genul „doh” sau „buh”.
„Daca ne gandim la modul in care traiau, vanand mamuti, rinoceri si alte animale uriase si periculoase, nu cred ca ar fi putut face asta fara sa aiba un sistem bun de comunicare”, spune expertul.
Specialistii au analizat osul hioid (la baza limbii), de la nivelul corzilor vocale, si au descoperit ca stramosii nostri aveau acest os identic cu cel al maimutelor. Intre osul hioid si plamani se afla un fel de „sac cu aer”, intalnit si la pasari.
De-a lungul anilor, s-au produs modificari la nivelul corzilor vocale ce au ajutat omul sa pronunte cuvinte din ce in ce mai complexe.