Dar zic eu ca n-au intrat bilele-n sac si daca reusesc pina la
urma sa cad pe schema, m-am scos, nu voi mai fi nevoit sa spal vase
in timp ce conduc taxiul.
In toti anii astia, s-au schimbat multe prin America,
s-au mai inchis niste banci, s-au mai daramat niste
blocuri, s-a bagat internet pe calculatoare si atatea altele,
insa progresul cel mai insemnat a fost facut in ceea ce priveste
preturile, care sunt de aproape trei ori mai mari azi, la pranz (nu
stiu cum or fi pana la ora la care cititi aceste randuri), decat au
fost acum mai bine de un deceniu.
[…] Acum 13 ani, treceam Oceanul cu doua valize si o sacosa,
burdusite cu un rebus, o cutie de table si o agenda. Dupa atitia
ani, privind retrospectiv, imi dau seama cit de timpit am fost:
puteam sa inventez dracu’ un iPad si sa nu ma car cu ditamai
geamantanele.
Citeste
intreaga poveste, in Jurnalul unui roman in state, in criza si
in buda, pe Kamikazeonline.ro