24 iunie: Sanzienele, sarbatoarea iubirii si a fertilitatii

Obiceiurile legate de Sanziene se pierd in negura
timpurilor. Sunt datini autohtone, al caror nume originar
dac s-a pierdut. S-a pastrat cel roman Sanziana, de la Sancta Diana
(care circula si azi in Ardeal) si cel slav Dragaica (care a venit
mai tarziu si care circula in Muntenia si Oltenia).

Sanzienele ies la dans si cine le vede
ramane mut

Sanzienele sau Dragaica, cum mai este denumita in popor,
(sarbatorite pe 24 iunie, de ziua nasterii lui Ioan Botezatorul)
este o
sarbatoare in care se celebreaza dragostea si fertilitatea, se
culeg plante de leac si pentru descantece.

In noaptea magica de Sanziene (23-24 iunie) se spune ca ielele
ies la dans, in padure, iar cine le vede ramane mut sau
innebuneste.

Cine vede ielele dansand in padure
ramane mut

Ielele sunt niste
fecioare cu mare putere de seductie si
puteri magice. Se crede ca locuiesc in vazduh, in paduri sau in
pesteri, pe maluri de ape sau la raspantii si apar noaptea la
lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase, dansand goale,
cu parul despletit si clopotei la picioare. Se spune ca locul pe
care au dansat fetele ramane ca ars de foc, si nimic nu mai creste
pe acel loc.

Sanzienele sunt niste zane foarte frumoase, care traiesc prin
paduri sau pe campii, se prind in hora si dau puteri magice
plantelor.

Sanzienele sunt plante cu puteri
magice

Daca sunt sarbatorite cum se cuvine, ele fac
culturile sa rodeasca, dau prunci sanatosi femeilor casatorite,
inmultesc pasarile si animalele si tamaduiesc bolnavii. In schimb,
daca oamenii nu le sarbatoresc cum se cuvine, ele se supara si
devin asemenea zanelor rele cunoscute in popor drept iele sau
rusalii.

Planta Sanziana

Sanzienele sunt plante cu flori galbene-aurii si placut
mirositoare. Cresc prin livezi, pasuni, margini de paduri
si poienite. Insotite de muzica si chiuiturile flacailor, fetele
aduna „florile de Sanziene” sau „iarba
Sfantului Ion” in buchete, fac colane si impletesc
cununi circulare si cruciforme sau le strang in buchetele. Aceste
coronite si buchete sunt aduse in sat, unde sunt asezate pe porti,
usi, ferestre, pe suri, pe stupi si chiar in straturile de legume,
in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria
de puterea fortelor malefice, aducand totodata noroc, sanatate si
belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor (vor inflori ca
Sanzienele).

In Noaptea de
Sanziene iti poti afla ursitul

Sanzienele erau socotite uneori de tinerele fete si un mijloc de
a-ti afla ursitul, cat si timpul cand se vor marita.

Cununile barbatilor, impletite in forma de cruce, iar cele ale
fetelor in forma de cerc, sunt aruncate pe casa. Daca jerbele se
opresc pe acoperis, e semn de nunta, iar daca nu, ursitul sau
ursita mai trebuie asteptati.

Fetele isi pun flori de Sanziene neimpletite sub
capatai. In acea noapte, ele isi vor visa
ursitul. Daca va fi purtata in par sau in san de fecioare sau
tinere neveste, acestea vor deveni atragatoare si dragastoase.
Inainte de rasaritul Soarelui, fetele si flacaii se apropie de
ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate in coarnele vitelor. Daca
gingasa coronita se opreste in cornul unei vite tinere, fata se va
marita dupa un tanar, iar daca se opreste in cornul vitei batrane,
ursitul va fi om in varsta.

Traditia mai spune ca atunci cand doi tineri se iubesc si vor sa
nu se mai desparta in veci, trebuie sa faca baie-n mare, in aceasta
noapte, chiar si cateva clipe, si pot fi siguri ca dragostea lor ii
va lega toata viata.

De Sanziene se fac hore si se aprind
focuri

Data de desfasurare a Dragaicei (jocul este atestat in sudul si
estul tarii unde Sanzienele se numesc Dragaice) este fixa,
24 iunie, in imediata apropiere a solstitiului
de vara, cand, dupa credinta populara, soarele joaca de bucurie
in momentul rasaritului.

De la preotesele romane ne-au ramas sarbatorile
agrare, de solstitiu, si credintele legate
de plantele numite sanziene, cu care isi impodobeau templele
sau le foloseau in ritualurile pentru dragoste. Caci aduceau
prosperitate in camp, in casa sau omului ce le purta; exact
aceelasi credinte le-am preluat si noi. Biserica crestina le-a
combatut, fiind pagane, dar apoi le-a acceptat (oamenii nu renuntau
nici la sarbatoare, nici la magiile care o insoteau) si le-a mutat
in ziua de 24, pentru a o asocia Sfantului Ioan Botezatorul.