Craciunul – o sarbatoare a bucuriei si familiei

Sarbatoarea Craciunului inseamna, pentru mai toti locuitorii Europei, timp petrecut cu familia, petreceri, cadouri, bucurie, doar obiceiurile variind in functie de tara si de istoria fiecarui popor.

In Romania, Craciunul vine dupa o perioada de post, care dureaza sase saptamani (15 noiembrie – 24 decembrie) si in timpul caruia sunt interzise produse precum carnea, ouale si laptele. 20 decembrie este ziua de Ignat, in care, conform traditiei, oamenii taie porcul si pregatesc produsele specifice de Craciun (carnati, caltabosi etc.). In ziua de Craciun, romanii pun pe masa atat produse traditionale – sarmale, cozonac -, cat si preparate „importate” din alte tari.

In satele de pe Valea Muresului, Craciunul este inca legat de anumite credinte populare vechi, iar obiceiul de a oferi daruri isi are originile intr-o legenda pe care numai batranii o mai cunosc.

In satul Harpia, oamenii cred ca, daca prima persoana care intra in casa de Craciun este un barbat, acesta este un semn de bunastare si sanatate pentru anul urmator. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii tin masa intinsa toata noaptea.

Colindatul este unul dintre obiceiurile de Craciun care se pastreaza cel mai bine in toate satele romanesti. Pe langa mesajul mistic, multe obiceiuri practicate in aceasta zi sunt legate de cultul fertilitatii si de atragerea binelui asupra gospodariilor.

In unele sate se pastreaza si un alt obicei: cel mai in varsta membru al familiei trebuie sa arunce in fata colindatorilor boabe de grau si de porumb. Batranii spun ca, daca boabele peste care au trecut colindatorii vor fi date gainilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, ca vor avea o recolta foarte buna in anul urmator daca vor amesteca samanta pe care o vor pune in brazda cu boabele folosite in ajun la primirea colindatorilor.

Germanii numesc Craciunul „Weihnachten”, care inseamna „noapte solemna”, sau „Heiligenachten”, „noapte sfanta”. Este evocata, atunci, nu nasterea lui Hristos, ca in tarile latine, ci slujba de la miezul noptii de Craciun. Inca din prima duminica de Advent, targurile de Craciun invadeaza pietele oraselor, dandu-se astfel startul sarbatorilor de sfarsit de an. Coroana de Advent, confectionata in familie, cu ramuri verzi care celebreaza natura, este asezata, in aceste zile, in case. Pe aceasta se gasesc fie patru lumanari, care vor fi aprinse succesiv in fiecare duminica de Advent, fie 24 de saculete cu dulciuri si bunatati care vor fi degustate zilnic in familie. De Craciun, germanii sunt foarte preocupati de decorarea locuintei. Coroane de brad sunt agatate la usa de la intrare, in timp ce la ferestre sunt puse lumanari electrice.

Pana in ziua de Craciun, germanii viziteaza, in familie, nenumaratele scene biblice ale Nasterii lui Iisus, in miniatura sau in marime naturala, figurative sau animate, construite peste tot. In aer liber, oamenii se incalzesc cu vin fiert condimentat, usor indulcit.

In Germania, sarbatoarea Craciunului dureaza doua zile. 26 decembrie este zi libera, intrucat e cea de-a doua zi de Craciun, dedicata vizitelor in familie sau la prieteni. Cadourile sunt oferite in dupa-amiaza zilei de 25 sau in seara zilei de 24 decembrie, dar nu „de Mos Craciun„, ci „de Christ-Kind” (copilul Iisus).

In Belgia, sarbatorile incep pe 6 decembrie, odata cu aparitia lui Mos Nicolae si se sfarsesc in noaptea de Anul Nou. Copiii trebuie sa stea cuminti, pentru ca, la fel ca in multe alte tari, dupa cadourile lui Mos Nicolae sunt asteptate cele ale lui Mos Craciun. Ajunul Craciunului este o sarbatoare de familie, dar care presupune si timp petrecut in public. Unii merg la slujba de la miezul noptii, altii ies in strada, asa cum se face in piata din centrul orasului Bruxelles unde, indiferent de vreme, mii de persoane asista, in familie, la aprinderea lumanarilor la ora 12 noaptea fix.

In Bulgaria, Craciunul („Koleda”) incepe la 12 noaptea, cand fetele tinere pregatesc o paine speciala („Krava”) pentru al lor „Koledar” (colindator) favorit. „Koledarii” sunt tineri necasatoriti sau casatoriti recent, care, costumati cu haine traditionale, tin in maini un „Koledarka”, un baston mare din lemn de stejar sculptat. Ei fac inconjurul satului si se opresc in fiecare casa pentru a face urari si pentru a primi cadouri special preparate pentru ei. Sarbatoarea Craciunului dureaza pana in zorii zilei. Scandinavii numesc Craciunul „Jul”, adaptand numele sarbatorii pagane a solstitiului de iarna „roata”. Este vorba de roata anului care se invarte inca putin catre primavara. Aceasta sarbatoare reprezenta debutul unei perioade de 12 nopti, din 24 decembrie pana pe 8 ianuarie, si simboliza noaptea hibernala, cele mai lungi nopti ale anului, in timpul carora se pregateste reinnoirea luminii si a vegetatiei (bradul verde).

Craciunul in Danemarca este o perioada de sarbatoare care se impartaseste cu familia si prietenii. Festivitatile de Advent incep cu patru saptamani inainte de Craciun. Coroana de ramuri verzi este facuta in familie sau cu prietenii si fiecare dintre duminici este un prilej de a lua parte la mese festive, in compania celor dragi.

La inceputul lunii decembrie, toate casele si apartamentele sunt luminate in rosu, fie cu ajutorul unei lumanari, fie cu cel al unor felinare confectionate din diverse materiale. Fie ca sunt brazi, fie ca sunt altfel de copaci, arborii din fata caselor sunt si ei luminati, iar balcoanele apartamentelor, decorate.

In Spania, sarbatorile de Craciun incep la jumatatea lunii decembrie si se termina pe 6 ianuarie, de „Ziua regilor”. Chiar daca Mos Craciun e din ce in ce mai popular, traditia spune ca darurile sunt aduse copiilor de Regii Magi, in zorii zilei de 6 ianuarie, zi libera la spanioli.

Cu cateva zile inainte de Craciun, spaniolii construiesc scene ale Nasterii lui Iisus si impodobesc bradul de Craciun.

In Estonia, Craciunul incepe cu saptamanile de Advent, cand estonienii cumpara calendare si incep impodobirea caselor. In fiecare an, pe 24 decembrie, presedintele tarii declara „ragazul” de Craciun, un obicei vechi de 350 de ani. Pe vremuri, la tara, satenii urmareau atent stelele si citeau viitorul in gheata. Ei credeau ca, in aceasta noapte, spiritele bune si cele rele se plimba, motiv pentru care trebuia pusa mancare pe masa si lasat focul in vatra pana dimineata.

Pentru finlandezi, Craciunul este poate cea mai importanta perioada de festivitati. In fiecare an, Mos Craciun isi face intrarea la Helsinki. Luna decembrie este punctata de date importante, in special pe 6 decembrie, ziua independentei Finlandei, si pe 13, sarbatorirea Sfintei Lucia (Sankta Luci). Aceasta sarbatoare vine dintr-o traditie populara suedeza, introdusa in Finlanda in 1950. Este vorba de alegerea, dintre fetele tinere, a celei care va fi „Lucia nationala”. Imbracata cu o rochie lunga, alba si purtand o coroana cu beculete aprinse pe cap, Lucia apare pentru prima data pe 13 decembrie. Pana la sfarsitul lunii decembrie, ea viziteaza spitalele, scolile si asista la diverse sarbatori, purtand un mesaj de lumina, speranta si caritate.

In ajunul Craciunului, la ora pranzului, secretarul general al primariei orasului Turku, situat in sud-vestul Finlandei, proclama public inceputul Pacii de Craciun, declaratia fiind transmisa in toata tara, la radio si televiziune. De Craciun, oamenii isi petrec timpul in familie, pentru ca pe 26, de Sfantul Stefan, finlandezii sa mearga in vizita la colegi si prieteni.

Calendarul de Advent este, de asemenea, popular in Franta, unde, cu cateva zile inainte de Craciun, incepe procesul de decorare a strazilor, imobilelor, magazinelor mari si mici. Ajunul Craciunului reprezinta o ocazie ideala pentru francezi de a se reuni in familie, in jurul unei mese incarcate cu tot felul de produse traditionale, de la somon fume la fois gras, „la Buche de Noel” (o prajitura de Craciun, in forma de buturuga) si, fireste, un pahar de vin alaturi de multe sortimente de branzeturi. Potrivit traditiei, Mos Craciun (Pere Noël) vine sa aduca darurile in noaptea de Ajun, pe care copiii le descopera de dimineata la poalele bradului impodobit.

Credinciosii merg la biserica pentru a asista la slujba de la miezul noptii. Ziua de 25 decembrie este libera, insa, spre deosebire de alti europeni, francezii lucreaza pe 26 decembrie.

In Grecia, nasterea lui Iisus este celebrata pe 25 decembrie, insa Craciunul este mai putin important decat Pastele. In Ajun, o masa frugala incheie o perioada de post de 40 de zile. Oamenii se culca devreme pentru a asista la slujba care incepe la ora 4 dimineata. Pe 25 decembrie, la intoarcerea de la biserica, toata familia imparte miere, fructe uscate si Christopsomo („painea lui Hristos”), un fel de placinta cu nuci pe care stapana casei a preparat-o in ajun si in care a avut grija sa-si lase amprenta degetelor, simbol al urmei degetelor lui Hristos, dovada ca s-a nascut.
Cadourile nu se impart de Craciun, ci pe 1 ianuarie, in momentul in care grecii sarbatoresc Sfantul Vasile. Acest sfant este, de altfel, cel ce aduce darurile. In Ajunul Craciunului, de Anul Nou si de Boboteaza, copiii greci merg din casa in casa si canta despre nasterea lui Iisus, despre venirea unui nou an si de botezul lui Iisus, in schimbul a catorva monede.

Sarbatoarea de Craciun („Nollaig” – „zi de nastere”) este una profund marcata de elementul religios in Irlanda. Irlandezii aprind lumanari la ferestre. La origine, era vorba de un semn de bun venit adresat Mariei si lui Iosif. De aceea, traditia cere ca fiecare lumanare sa fie aprinsa de persoana cea mai tanara din casa si sa nu fie stinsa decat de cineva pe nume Mary. Vreme indelungata a existat obiceiul de a nu strange masa dupa cina cu fructe uscate si paine cu lapte, in semn de bun venit pentru vizitatori. Copiii isi primesc cadourile pe 25 decembrie, iar sarbatorile tin 11 zile. Apoi, pe 6 ianuarie, toate decoratiunile sunt scoase, existand credinta potrivit careia acestea aduc ghinion daca sunt tinute in casa peste aceasta data.

Sarbatoarea Craciunului tine trei zile in Italia (24, 25, 26), din aceasta tara venind si „il presepe” – scena Nasterii lui Iisus -, pe care familiile italiene o instaleaza cu 9 zile inainte de Craciun. Bradul de Craciun se face pe 8 decembrie, zi, de asemenea, libera in Italia.

In aceasta perioada, italienii ofera celor apropiati, colegilor de munca sau vecinilor dulciuri, prajituri cu chipul principalilor protagonisti ai perioadei: Mos Craciun (Babbo Natale) sau copilul Iisus. Aceasta traditie a cadourilor oferite vecinilor vine dintr-un obicei mai vechi, specific zonelor rurale, unde, in noaptea de Craciun, totii copiii din sat plecau cu colindul. In schimbul urarilor de fericire, belsug si „la multi ani”, copiii primeau cadouri constand in produse alimentare, precum faina, oua sau carne uscata.

In Italia, insa, traditiile de Craciun difera de la o regiune al alta. In nordul tarii, cadourile sunt aduse de Mos Craciun (Babbo Natale) sau Micul Iisus (Gesu Bambino), pe 25 decembrie. In alte parti acestea sunt aduse de Sfanta Lucia, pe 13 decembrie. Conform legendei, Santa Lucia aducea de mancare prietenilor sai crestini ascunsi in catacombe. La Roma si in sudul Italiei, oamenii trebuie sa astepte, pentru cadouri, data de 19 ianuarie, data sfanta, in care Befana, batrana vrajitoare cu parul alb, va trece. Imbracata in negru si cu pantofi rupti in picioare, ea se deplaseaza pe matura si imparte dulciuri copiilor cuminti si carbuni celor neascultatori. Copii isi lasa, in general, sosetele intr-un colt al casei pentru a primi bomboane.

In Polonia, perioada Craciunului („Gwiazdka” sau „mica stea”) este dedicata regenerarii fortelor vitale ale lumii, adica ale oamenilor, animalelor si naturii, pentru a se indeplini in cele mai bune conditii ciclul curgerii timpului. Traditiile moderne asociaza magie, binecuvantari de Anul Nou, decorarea casei si simboluri ale reconcilierii. Cantecele de Craciun sunt inca foarte prezente in aceasta perioada. In unele regiuni, colindatorii, grupuri de copii sau de adolescenti, vor trece din casa in casa cu stele multicolore si cu scene ale Nasterii lui Iisus.

Obiceiul scenei biblice a Nasterii a intrat in Polonia odata cu franciscanii, in secolul al XIII-lea. Scena din Cracovia este remarcabila, ea reprezinta sufletul si farmecul orasului, dar si speranta adusa de Craciun. Pentru pregatirea mancarurilor de Craciun, se strecoara cateva paie sub fata de masa pentru a aminti faptul ca Iisus s-a nascut intr-o iesle. Inainte de a incepe sa manance, toti cei asezati la masa impart azima (oplatek), marcata cu scene ale nasterii Domnului, si isi fac urari de bine. La inceput, cadourile se ofereau numai de Sfantul Nicolae, insa, astazi, copiii primesc daruri si in seara zilei de 24, pe care steaua cea buna le etaleaza sub brad. In fine, slujba religioasa reprezinta un lucru aproape aproape obligatoriu, bisericile poloneze, fiind, la aceasta data, pline de oameni.

In Portugalia, ziua de Ajun este libera si multi oameni asista la slujba de la miezul noptii. In clipa in care se aud cele 12 batai de la miezul noptii, totii credinciosii se duc la biserica locala pentru a celebra Missa do Galo („mesa cocosului”). Conform credintelor, un cocos ar fi cantat in dimineata de 25 decembrie, sarbatorind in felul sau nasterea lui Iisus. In Portugalia, Ajunul Craciunului se cheama „Consoada” si cuprinde cina si deschiderea cadourilor, lucru facut mai tarziu, in noaptea de 24 spre 25. Potrivit traditiei, aceste cadouri nu sunt aduse de Mos Craciun, ci de copilul Iisus. In momentul deschiderii cadourilor, obiceiul cere sa i se ofere fiecarei persoane prezente cate o portocala. Pe vremuri, acest fruct hibernal era considerat ca un produs pretios si a fost pe punctul de a deveni unul din simbolurile Craciunului.

Bradul a intrat destul de recent in Portugalia, dar a devenit foarte repede traditie. Ca dovada, Lisabona a gazduit cel mai inalt brad impodobit din Europa, de 62 de metri, anul acesta pomul fiind ridicat la Porto si masurand 76 de metri.

Britanici denumesc Craciunul „Christmas”, adica „slujba lui Hristos”. Nu nasterea lui Iisus este celebrata, ci slujba de la miezul noptii, ca la germani. Toate casele sunt decorate pentru ocazie, la exterior si la interior. Celebrele „Christmas carols” sunt cantecele de Craciun pe care copiii le intoneaza in strada pentru cateva monede. Pe 24, inainte de a merge la culcare, copiii lasa, langa semineu, un mic platou cu mancare pentru Mos Craciun, astfel incat acesta sa-si poata reface fortele in timpul lungii sale calatorii. Dimineata, acestia isi pot deschide cadourile strecurate in sosete, agatate langa semineu sau la picioarele patului.

Masa de Craciun este organizata, de obicei, la pranz si, doar dupa ce aceasta ia sfarsit, copii pot merge sa deschida si restul cadourilor, aflate sub brad.