Dupa ce acum vreo trei ani a avut un infarct care l-a ținut o perioada de timp departe de viața muzicala, a revenit acum cu un nou album, „Neuitatele femei”, pe care l-a înregistrat cu trupa Zan.
Acum se simte perfect, iar albumul sau o dovedește cu prisosința – este Nicu Alifantis pe care-l cunoaștem dintotdeauna! Singurele „probleme” pe care le mai are cu inima țin de iubirile trecute și de amintirea lor.
– Ultimul tau album, „Neuitatele femei”, este construit în jurul ideii de amintire. Din cîte mi-am dat eu seama, amintirea nu-ți produce melancolie, tristețe, ci e ceva tonic.
Așa este. Sînt din categoria acelora care-și amintesc cu placere de momentele trecute din viața lor și, din moment ce se întîmpla așa, nu vad de ce m-aș tufli…
– …Pentru ca-ți dai seama ca ai îmbatrînit.
Eu nu zic ca îmbatrînim, prefer sa spun ca ne maturizam. Pe de alta parte, exista oameni care îmbatrînesc urît și alții care îmbatrînesc frumos. Îmi place sa cred ca fac parte din cea de-a doua categorie.
Dar cred ca de maturitate e vorba, de fapt, în clipa de fața. Și apoi, starea actuala în care sînt (și inclusiv viitorul) se construiește în funcție de experiențele din trecut. Trecutul și felul cum a fost el este singurul care te poate face sa ai un viitor frumos.
Asta este și ideea de baza în jurul careia am construit și acest album.
Toți anii nebuni ai tinereții, viața boema pe care am dus-o, multele întîlniri cu oameni deosebiți pe care am avut șansa sa le am – toate acestea ma fac sa privesc cu foarte multa seninatate ceea ce urmeaza sa se întîmple cu mine.
Iubiri cumplit de platonice
– De ce „femei”? De ce din trecut te-ai oprit în mod special la ele?
Mi-e greu sa spun ca-mi amintesc cu placere de o teza la mate sau la chimie. Întîlnirile cu fete din liceu și plimbarile de mîna prin Gradina Mare din Braila se uita mai greu. De-asta am zis „neuitatele femei” – pentru ca iubirile pe care le-am avut sînt singurele pe care le pastrez cu mult drag în amintire (ca toata lumea, de altfel).
– Cum erau iubirile tale din liceu?
Au fost toate cumplit de platonice și toate erau legate de plimbari, precum spun, fie pe faleza la Braila, fie în Gradina Mare. Acestea erau cele doua puncte importante de promenada pentru îndragostiții braileni.
Coboram pe strada Danubiu, de la Moara lui Violatos (chiar așa se cheama – exista și acum…), mergeam pe faleza mîna-n mîna și discutam cîte-n luna și-n stele, urcam apoi pe la strada Republicii – și asta era plimbarea de seara pe care o faceam și așa se consumau iubirile de la vremea aceea.
„Sînt familist convins, recunosc”
– Iubiri neîmpartașite, nefericite, ai avut?
Am avut de toate felurile – am avut o experiența de viața destul de bogata! Am avut și iubiri neîmpartașite, și nefericite, dar și iubiri ale caror desparțiri au fost frumoase, care s-au terminat, da, foarte frumos (ele au inspirat și cîntecul „Ce frumoasa desparțire” de pe album).
Toate acestea au fost experiențe trecute și probabil ca vor mai fi – Dumnezeu știe!
Acuma, e adevarat, vorbesc de pe poziția omului așezat, cu nevasta, cu copii – familist convins, recunosc.
Și asta nu ca – vezi Doamne! – de la o anumita vîrsta barbatul trebuie sa se așeze – mie-mi place pur și simplu viața de familie și sa am grija de copii (deși cele doua fete ale mele sînt mari și acuș o sa-și ia viața în propriile mîini!).
– De cînd ești casatorit?
De puțin timp, dar împreuna sîntem de cumplit de multa vreme, iar viața noastra de cuplu a fost o poveste foarte frumoasa.
– Soția are momente de gelozie fața de iubirile trecute?
Sînt convins ca da, pentru ca este femeie și n-am întîlnit pîna acum femei care sa nu aiba așa ceva. Dar e o geloasa frumoasa, nu e una agresiva. Oricum, ce s-a întîmplat pîna la întîlnirea mea cu Anca sînt povești de mult trecute la capitolul amintiri.
Nu mi s-a întîmplat sa fiu smuls, sfîșiat, mușcat
– Cînd ai devenit celebru, ai fost asaltat de fane?
Nu. Fac parte din categoria de artiști care nu au fani sau fane isterice. Nu mi s-a întîmplat sa fiu smuls, sfîșiat, mușcat – pentru ca genul de muzica pe care o fac eu este mai de minte și mai de suflet și așa ca fanele mele sînt mai cuminți și n-au sarit niciodata la mine la bataie.
N-am trait experiențele pe care le au de exemplu colegi de-ai mei din lumea rock-ului, care trec prin toate acestea.
În lumea rock-ului pasiunile sînt cu smulgeri de par din cap și cu sfîșierea tricoului artistului adorat, în lumea muzicii pe care o fac eu acestea sînt mult mai liniștite.
– Deci nu ai avut probleme în momentul în care ți-ai facut publica adresa, cu ocazia albumului „Piața Romana nr. 9”.
Nu. Sînt convins, pe de alta parte, ca nimeni nu a crezut ca asta era adresa mea adevarata – ca doar n-aș fi fost nebun sa-mi fac adresa publica…
Ei bine, eu chiar stateam acolo, acolo era și studioul și acolo am compus multe dintre cîntecele mele. Dar, precum spun, fanii mei în mod sigur nu au crezut nici o secunda ca era vorba de o adresa reala. Asta e! S-au pacalit!
Sursa: ProTv Magazin