Pumnul, vila si realitatea televizata

Traim vremuri tulburi. Casele de schimb valutar din centrul Bucurestiului sunt jefuite ca-n codru si nimeni nu este prins. O recenta lovitura s-a dat cuÂ… un Oltcit rosu. Asasinii lui Sasa Disici au devenit personaje de legenda. De sarbatori, petardele reintra in cotidian iar copiii mutilati reapar la stirile serii.

Capii fostei puteri se duc in alai la audieri atunci cand unul de-al lor este cercetat in legatura cu privatizari frauduloase. Casele sunt furate caramida cu caramida de persoane care circula cu Aro-ul iar politia tace si face. Ceea ce stie cel mai bine – te amendeaza pentru ca circuli doar cu lanternele aprinse pe timp de noapte.

Traim vremuri aiuristice. Corneliu Vadim Tudor se duce la mitingul din Piata Victoriei si este impiedicat de manifestanti sa vorbeasca. Este trimis in ParlamentÂ… ANL-ul da din umeri cand este intrebat de ce nu finalizeaza lucrarile pe care oamenii le-au contractat cu speranta ca isi vor putea permite o locuinta. Iar Europa aplauda realizarile guvernului Nastase dar ne spune politicos „mai asteptati!” cand vine vorba de 2004. „TiganiiÂ…” rostesc printre dinti slovenii vazand exuberanta fanilor romani pe stadionul din Ljubljana.

Campionatul de fotbal este ca o traseista sulemenita care cere dovezi in sprijinul ideii de blaturi. Presa alearga dupa subiecte care sa faca prima pagina – reteta importata de la finantatori… Parlamentarii isi vad linistiti de ale lor, pentru ca de-aia sunt acolo. Iar omul de rand devine rinocer, daca nu era deja. Pentru ca e o goana nebuna in care trebuie sa-l depasesti pe celalalt, sa-l farezi, sa-l claxonezi, sa-l bagi undeva, iar in final sa-i tragi un glont in cap sau sa-l ciuruiesti cu sange rece. Asta vezi la televizor. Asta este realitatea care ti se prezinta fara a fi judecata.

Traim vremuri lugubre. Globalizarea inseamna de fapt unirea insulelor de informatie. De fapt, globalizarea reprezinta indemnul de a-ti gasi o insula.

Vilele raman. La fel si Jeep-urile. Mai nou este de remarcat ca personajele astea care dau cu pumnul si cladesc vile din pensiile soacrelor apar „pe sticla” drept modele. Omul simplu inghite farsa cu „veriga puternica din lantul blaturilor”, dar jocul merge mai departe. In definitiv, conteaza ce se televizeaza. Pentru ca pe insula, fiecare cetatean are, obligatoriu, un televizor.

Societatea civila se refugiaza si ea intr-o insula de hartie, unde nu curge apa, ci doar cerneala. Iar de pe insula, cu figura incruntata, „cu ochii pe ei”, fara sa-i scape nici cea mai mica atrocitate, fabricantul de creiere atrofiate isi freaca mainile spasmodic si se intreaba retoric de ce are ulcer.

Traim vremuri in care se da cu pumnul. Ca urmare, Mos Craciun trebuie sa fie neaparat karatistÂ…