Revansa provinciei

Ieri, la Galati, Otelul a învins pe Steaua cu 1-0 si a urcat pe locul 4. A fost marea revansa a lui Lacatus în fata lui Piturca, din cauza caruia a fost nevoit sa plece din Ghencea în decembrie 1999.

Cu Lacatus pe banca, galatenii au reusit un retur fulminant, concretizat în 13 puncte din 15 posibile, în vreme ce ros-albastrii abia au strîns 4. Criza prelungita a Stelei este reliefata si de faptul ca echipa lui Piturca n-a mai obtinut nici un punct în deplasare de aproape 6 luni, mai exact din 16 septembrie 2001, cînd a învins pe FC Arges cu 4-0 la Pitesti. De atunci au urmat 7 esecuri consecutive!

OTELUL – STEAUA 1-0

Cînd ai cu tine peste 14.000 de suporteri înghesuiti într-un stadion de 13.500 de locuri si în plus cîteva mii de oameni la poarta care n-au izbutit sa intre, nu ti-e teama nici daca joci cu Steaua. Daramite cu umbra Stelei.

Otelul a început meciul curajos, Lacatus trimitînd în teren un 3-5-2, în timp ce Piturca a preferat o linie de 4 fundasi, un romb cu 4 colturi la mijloc si în atac pe inepuizabilul, nervosul, insistentul si, mai ales unicul vîrf pe care-l are: Claudiu Raducanu.

Din socoteala lipseste un stelist, e vorba de Neaga, care a pornit prima repriza în post de 9 si jumatate -ceva între un mijlocas si un atacant – a continuat-o mai avansat si a încheiat-o înjurîndu-se cu spectatorii, în plina faza de joc. De fapt, aceasta scena, repetata de cîteva ori de-a lungul partidei, spune totul despre starea de nervi si decadere la care au ajuns campionii!

Ieri, adevaratii campioni au fost galatenii. Ei au stiut sa astepte si sa lupte pentru fiecare minge, chiar daca nu le-a fost simplu, pentru ca stelistii s-au agatat si ei de ultima sansa ca sa-si recupereze demnitatea.

A rezultat un joc aspru, pe alocuri tolerat de arbitrul Augustus Constantin, care a uitat sa-i îngalbeneasca, pe rînd, atît pe jucatorii gazda, cît si pe cei oaspeti.

Prima faza periculoasa a curs în minutul 29, cînd Gurita a speculat o ciocnire de îndragostiti între Mutica si Tudor, dar mingea trimisa de vîrful Otelului a trecut pe lînga.

Apoi, în minutul 45, are loc o faza în care „centralul”, probabil mascat, nu vede cum Tudor bîlbîie o minge, aceasta ajunge la 30 de centimetri de el, în fata, de unde Bogdan Nicolae i-o retrimite în brate cu latul. „Indirecta” clara pentru Otelul, dar arbitrul lasa jocul sa continue!

În repriza a doua Steaua a echilibrat jocul, pasînd mai bine, dar negasind traseul direct pe poarta lui Munteanu. Pe contra, Gurita scapa spre gol, dar tusierul Asandei îl opreste aiurea, pentru un ofsaid care n-a fost.

Mare ocazie a bucurestenilor se consuma în minutul 70, cînd Claudiu Raducanu se demarca fulgerator, dar Munteanu apare de nicaieri si salveaza golul! Din acel moment, jocul se înclina din nou spre poarta Stelei.

Pumnul decisiv vine în minutul 80, cînd balonul ajunge în iarba amestecata cu noroi din careul stelistilor, patru galateni creaza presiune acolo, fundasii stelisti nu mai ajung sa intervina si Tanase înteapa balonul cu toata furia unei echipe, unui oras si unei Provincii care s-a saturat de dominatia Capitalei.

Pîna la final nu se mai întîmpla nimic. Se aude doar strigatul tribunei si lumea vede cum Lacatus rîde cu inima si plînge cu amîndoi ochii. Tocmai el, soldatul credincios al Stelei, si-a pus fosta echipa la pamînt. Mai jos nu se poate.

www.prosport.ro