Lumea simturilor câinelui

Motivat de ratiuni diferite de cele pe care le experimentam noi, câinele se afla într-un conflict între ceea ce ar trebui, în mod instinctiv, sa faca si ceea ce îi cerem noi. Daca ne dorim sa modificam sistemul de valori si importanta instinctuala a modului în care câinele se comporta în situatii bazate pe reguli umane, va trebui sa recompensam si sa sporim recompensa atunci când ne asculta pe noi, stavilind pornirea naturala de a face cu totul altceva ori de a pedepsi fizic sau verbal câinele.

Un câine care este lasat liber prin curte îsi va saluta cu bucurie familia, atunci când membrii acesteia se întorc acasa. Modul natural în care un câine saluta revenirea grupei este sa sara si sa-i linga pe botic pe cei reveniti (informatie genetica ce îsi are radacina în comportamentul puilor care, astfel, provocau regurgitarea hranei de catre parintii întorsi de la vânatoare).

Faptul ca afara este noroi, ca ploua sau ca stapânii sunt îmbracati pentru o ocazie mai speciala, nu va modifica deloc comportamentul câinelui. Si iata ca ceea ce pâna mai ieri era permis si chiar încurajat, acum, când labele murdaresc hainele curate, câinele este certat sau, mai rau, bruscat sau batut.

Pentru a tempera pornirea exuberanta a câineleui de a trata „ca un câine” situatia, dresajul se impune a fi început înca de la vârsta de 2 luni. Si chiar daca raspunsul la o asemenea problema este un banal SEZI sau ASTEAPTA (pentru executia caruia câinele primeste mângâierea mult asteptata), veti constata cu surprindere câta dificultate prezinta stavilirea elanului unui pui hotarât sa va dea binete.

Pentru a fi capabili sa educam un câine sau pur si simplu sa-l apreciem ca fiind ceea ce este, se impune sa facem o calatorie într-o lume senzoriala diferita – Lumea simturilor câinelui – pentru a întelege cum percepe câinele si, mai ales, cum raspunde la viata din jurul sau.

Vazul
Vazul este un simt care ajunge la nivel optim anatomo-functional abia la vârsta de 4 luni. Pâna la aceasta vârsta, puiul vede neclar, iar daca începeti predresajul mai devreme de aceasta vârsta, oferiti puiului sansa sa vada mingea sau cârpa, repetând miscarea de stimulare, în situatia în care acesta nu o sesizeaza de la început. Sub nici o forma nu se corecteaza un pui sau un câine adult pentru ca observa cu întârziere sau chiar nu vede un obiect în miscare.

Pentru a întelege modul în care câinele vede, trebuie stiut faptul ca celulele receptoare din retina sunt de 2 tipuri – bastonase si conuri. Bastonasele înregistreaza în alb-negru nivelele scazute de lumina si sunt necesare pentru vederea pe timpul noptii. Prin dilatarea pupilei, ochiul permite ca o cantitate mai mare de lumina sa ajunga la retina. Se constata, astfel, ca un câine vede bine atunci când lumina este slaba, dar nu vede deloc atunci când întunericul este profund. Celelalte receptoare, numite conuri, sunt necesare pentru vederea colorata si în lumina.

Pâna nu demult s-a sustinut ipoteza ca vederea câinelui este limitata la alb-negru si nuante de gri. Recente experimente, însa, au scos la iveala faptul ca ochiul câinelui poate distinge câteva culori. Faptul ca ochii unui câine stralucesc în lumina farurilor masinii se datoreaza stratului opac, numit tapetum lucidum, aflat în spatele celulelor receptoare, strat care reflecta lumina. Câinii au o vedere bi-oculara si o mica adâncime a câmpului vizual. Focalizarea unei imagini este mai eficienta la rasele cu ochii plasati frontal (precum Canicheul), fata de cei cu ochii plasati lateral (cum ar fi Setterii sau Retrieverii).

Extrem de patrunzatori fata de cele mai imperceptibile modificari ale mediului si având o vedere periferica exceptionala, câinii sunt eficienti în citirea vizuala a teritoriului si chiar a starilor emotionale ale oamenilor.

Acuratetea vazului la câine este suficienta pentru a recompune în imagini transmisia TV de norma europeana, care are 625 de linii pe cadru. Cu alte cuvinte, câinii din Europa pot urmari un program TV fara probleme, pe când cei din SUA, unde se transmite cu numai 525 de linii pe cadru, vad doar puncte si linii în miscare.

Auzul
Mobilitatea urechilor câinelui îi permite acestuia sa scaneze mediul si sa localizeze sunete. S-a constatat ca un câine poate localiza un sunet în 6 sutimi de secunda, iar daca o singura ureche poate fi folosita, initial, pentru a localiza sunetul, ambele urechi capteaza, mai apoi, numarul maxim de unde sonore.

Câinii pot auzi la o distanta de 4 ori mai mare decât omul, însa sunt mult mai „fini” în detectarea frecventelor înalte. Acuratetea auzului la câine se întinde pe aproximativ 8 octave si jumatate, iar Pavlov a atras atentia ca un câine poate distinge tonalitati separate de numai o optime de ton. Dealtfel, folosirea diferitelor tonalitati în dresaj este mai mult decât benefica, acesta fiind primul pas în eliminarea acordarii recompensei cu mâncare. Interdictia NU sau FUI se da întotdeauna pe un ton grav, adoptând o atitudine usor distanta, iar recompensa BRAVO se da pe un ton înalt, vesel, aproape ca o invitatie la joaca.

Aceasta maniera de lucru oglindeste întarirea pozitiva a unui anumit tip de comportament. Iar daca viteza de reactie a stapânului este buna si interdictia vine atunci când câinele este pe cale sa comita o „infractiune” sau chiar în timpul actiunii respective, folosirea tonalitatii joase va avea efectul scontat. Pentru a-i întari încrederea în sine, câinelui i se ofera un BRAVO vesel, pe un ton înalt, de îndata ce înceteaza, macar si pentru o secunda, actiunea pentru care a fost amendat.

Cel mai usor, diferentele de tonalitate se impun, pentru prima data, atunci când vrem sa interzicem câinelui accesul într-o camera. Dealtfel, distingerea diferentelor de tonalitate este dovedita de toti câinii care recunosc zgomotul motorului masinii stapânului, dintre atâtea altele. Tot pe acuratetea auzului se bazeaza si comenzile date cu ajutorul fluierelor care emit ultrasunete.

Mirosul
Mirosul este un simt care la câine este de 40 de ori mai dezvoltat decât la om. Cu peste 220 de milioane de receptori, mirosurile devin adevarate armonii în nasul câinelui, iar memoria lor ramâne pe tot parcursul vietii acestuia. Mirosul este de natura sa influenteze comportamentul si psihologia câinelui, principalul mod de comunicare si socializare fiind chiar mirosul.

Comunicarea prin miros este mediata de elemente chimice produse de câini, care se numesc feromoni. Feromonii sunt prezenti în saliva, fecale, urina, vagin si secretiile acestuia, glandele perianale si într-o glanda situata în regiunea dorsala a cozii. Feromonii unui câine pot influenta imediat reactiile comportamentale ale altor câini, excitându-i sau inhibându-i pe termen lung. Fecalele câinilor actioneaza ca adevarate carti de vizita pentru alti câini, oferind informatii despre sex si pozitia sociala. Un ritual de socializare, de prezentare reciproca, este adulmecarea zonei anale, atunci când 2 câini se întâlnesc. Indiferent de pozitia sociala, câinii se lasa mirositi, ramânând nemiscati, trecând apoi si ei la investigarea celuilalt.

În urma unui experiment efectuat în SUA, s-a constatat ca un numar mare de câini au evitat sa intre într-un cabinet veterinar, unde un câine într-o stare de alarma a emis o substanta prin glandele anale, dar ca acelasi numar de masculi au intrat, de îndata ce locul a fost sprayat cu o secretie a unei femele în calduri.

La fel de importanta este si mirosirea marcajelor cu urina, însa acestea atrag dupa sine nevoia de a „amprenta” locul deja marcat, iar câinii mai agresivi pot lua în paza teritoriul respectiv. S-a constatat o reducere considerabila a provocarilor sau chiar a atacurilor asupra altor câini, atunci când s-a interzis masculului sa ude fiecare colt, fiecare tufis sau copac. Se impune, bineînteles, plimbarea câinelui în lesa si, concomitent, începerea unui program de educare.

Capacitatea câinelui de a analiza si interpreta mirosul tine de dotarea naturala a acestuia. Narile mobile îi permit sa determine directia mirosului, iar analizarea se face prin adulmecare. Am vazut cu totii cum adulmeca un câine – întrerupându-si respiratia normala. Adulmecarea se face în serii succesive, iar daca în respiratia normala aerul inhalat merge în plamâni, prin adulmecare aerul ramâne în „culoarele” nazale, unde forma foselor nazale creeaza fluxuri de aer, care fac ca particulele de miros sa se loveasca de receptori.

Aceasta calitate senzationala a câinelui a fost folosita în serviciile de paza, prin formarea câinilor de urma. Succesul câinelui în urmarirea unui miros poate fi sporit prin expunerea repetata la acel miros, în cadrul unei pregatiri specializate, cât si prin administrarea unei cantitati mici de cofeina. Abilitatea câinelui poate creste astfel de peste 10 ori.

De asemenea, conditiile climaterice avantajeaza, uneori, prelucrarea unei urme, ideal fiind amurgul zilei, timp în care temperatura solului este putin mai mare decât cea a aerului. Câinii pot distinge mirosul diferitelor secretii provenind de la sub-brat, palma sau talpa piciorului ale unei singure persoane, iar în urma unor experimente, s-a constatat ca acestia pot detecta prin miros starile emotionale ale oamenilor.

Cel mai buni câini de urma sunt cei din rasa Bloodhound, iar aici par sa exceleze masculii, mai mult ca sigur datorita faptului ca adulmecatul este mult mai des practicat în comportamentul teritorial si sexual.

Ceasul biologic al câinelui
Cu totii stim cât de exact poate fi ceasul biologic al câinelui. Daca ora de masa este 10, iar stapânul întârzie sa hraneasca câinele, acesta îsi va face simtita prezenta venind lânga stapân, dovedindu-se mai activ, cerând atentie si uneori vocalizând.

Câinii îsi formeaza obiceiuri, iar acestea sunt reglate conform ceasurilor lor biologice. Capacitatea câinilor de a-si adapta ceasurile biologice dupa stilul nostru de viata merge pâna la acuratetea de 1 minut la 24 de ore. Daca un câine are un program fix, dupa care toate activitatile din viata lui sunt reglate, se formeaza ceea ce se numeste Ritmul Organismului.

De asemenea, câinii au capacitatea de a se autoregla la evenimente ciclice care apar la intervale de ore, zile sau chiar luni. Câinii aflati în pensiuni, care sunt vizitati periodic de stapânii lor, devin mai activi sau manânca mai putin în zilele de vizita.

Constatând importanta mentinerii unui ritm, este bine ca un program de educatie sa aiba în vedere faptul ca dimineata câinii sunt foarte activi, hranindu-se si marcând teritorii, stând mult timp în picioare. În a doua jumatate a zilei, vor dormi (iar acest somn este de o mare importanta, el ajutând la refacerea organismului), iar restul timpului îl petrec stând, fie în picioare, fie pe jos.

De preferat ar fi ca programul de educatie sa aiba cel putin o sedinta de 10 minute dimineata. În situatia în care programul de dresaj este planificat pentru dupa-amiaza, câinele ar trebui sa fie odihnit, însa fara sa i se fi dat de mâncare cu cel putin 3-4 ore înainte! Existenta ceasului biologic explica si starea de neliniste pe care câinele o arata atunci când intervin schimbari majore în programul obisnuit.

Un câine cu care se lucreaza disciplina stimulata, într-un program de 2-3 sedinte pe zi, se va adapta la acest program, cu conditia ca sedintele de lucru sa aiba loc la aceeasi ora, zilnic. Pentru un progres real, daca regulile impuse sunt respectate de catre familie, o singura sedinta de 10-20 de minute pe zi va fi suficienta.