Comuniștii au ales drumul pentru Republica Moldova

Întamplarea de miercuri, de la Chișinau, cand autoritațile din Republica Moldova au decis sa îl declare pe atașatul militar al Romaniei persona non grata, determina doua tipuri de reacții: una la nivelul opiniei publice și alta la nivelul analizei.

La nivelul opiniei publice, indiferent de patima pe care cineva ar mai putea sa o puna în relațiile cu Republica Moldova, cea mai de bun simț reacție este sa te întrebi cum se poate ca în 12 ani, interval istoric foarte scurt, sa ajungi de la podul de flori la expulzari reciproce de diplomați.

În termeni simpli, se pare ca 12 ani sunt totuși destul pentru ca o relație între doua state care au certe lucruri în comun sa ajunga, din varii și mai mult sau mai puțin întemeiate motive, de la sublim la ridicol.

Pentru a trece la nivelul analizei, este necesara o rememorare a tabloului politic din Republica Moldova în ultimele trei luni: comuniștii, ajunși la putere prin alegeri libere, aflați în al doilea an al guvernarii, decid ca limba rusa trebuie sa fie studiata obligatoriu în școli.

Decizia provoaca proteste din partea forțelor politice din opoziție, care organizeaza manifestații de strada. Guvernul persevereaza și decide înlocuirea materiei „Istoria Romanilor” cu „Istoria Moldovei”. La finele lui 2001, guvernul hotarase revenirea la organizarea administrativ-teritoriala de tip sovietic, care presupune înlocuirea județului cu raionul, iar primarii nu mai sunt aleși, ci numiți.

Manifestațiile de strada capata proporții, zeci de mii de oameni demonstreaza, iar autoritațile suspenda temporar Partidul Popular Creștin Democrat și emit cereri de cercetare penala a liderilor acestui partid.

La nivelul analizei, întrebarea la care nu se poate da un raspuns fara tagada este ce vrea, de fapt, administrația de la Chișinau. Din atitudinile exprimate de conducerea comunista a Republicii Moldova, ar rezulta trei posibilitați.

Prima: liderii de la Chișinau tind spre o atitudine izolaționista.

Aceasta afirmație se sprijina pe declarația facuta de președintele Voronin pentru Reuters: „De trei ori am luat în considerație solicitarile FMI și Bancii Mondiale. Am foarte puține speranțe în privința reluarii relațiilor cu cele doua instituții. Nu avem nevoie de nici un dolar de la ei.

Ar trebui sa începem sa ne asumam întreaga responsabilitate și sa nu ne mai agațam de cuvintele unor straini. Aceste organizații ne-au condus vreme de zece ani și uite unde am ajuns”. Afirmația este un mesaj extern clar, pentru ca un șef de stat își alege cu atenție cuvintele cand vorbește cu un reprezentant al presei straine.

A doua: administrația de la Chișinau dorește sa prezinte evoluția evenimentelor ca rod al amestecului unei puteri straine în demonstrațiile care s-au produs dupa 9 ianuarie, combinata cu interesul Romaniei de a influența neaplicarea deciziei de învațare obligatorie, a limbii ruse în școli.

Într-un interviu acordat Agentiei Infotag, președintele Voronin a declarat ca „interesele naționaliste și unioniste” au fost promovate pe parcursul celor 10 ani de dezvoltare independenta a Republicii Moldova.

„Se desfașoara aprovizionarea deschisa a adepților ideilor unioniste cu literatura, cu bani pentru editarea unui mare numar de tiparituri sub forma de ziare și reviste”, a declarat Voronin.

Teoria amestecului unei puteri straine a venit de la un reprezentant al Partidului Comuniștilor din Ucraina, care a afirmat ca guvernul SUA finanțeaza acțiunile de protest de la Chișinau. Ambasada SUA a dezmințit categoric aceste afirmații.

A treia: ramanerea Republicii Moldova în zona de influența economica și politica a Rusiei este un deziderat al liderilor de la Chișinau care se bazeaza pe rațiuni pragmatice.

Republica Moldova nu este o țara foarte bogata, dar cu resurse care pot asigura venituri constante daca produsele merg pe piețele estice. Aplicarea unor programe de privatizare a la FMI nu aduc nimic din punct de vedere politic liderilor de la Chișinau.

Un joc care sa țina în șah țara vecina, Romania, care a furnizat energie gratuita, a finanțat programe de asistența și care nu poate interveni acum pentru ca este angajata în procesul aderarii la NATO și UE, este o atitudine politica mai profitabila decat aplicarea reformelor.

În plus, un asemenea joc atrage aproape instantaneu simpatia Rusiei și, astfel, Republica Moldova se transforma dintr-o țara saraca și fara viitor, într-un picior de pod al Moscovei amplasat exact într-o zona care va intra, în cațiva ani, în perimetrul Uniunii Europene, daca nu și al NATO.

Sub conducerea unor oameni de tip vechi, pentru care teoriile razboiului rece sunt înca proaspete în memorie, Republica Moldova se poate transforma din țara care nu își gasește locul în Occident în statul care servește interesele doctrinei ruse a „strainatații apropiate”.

Într-un limbaj mai direct, poate deveni foarte ușor un fel de Kaliningrad. Zece ani de independența au aratat ca Republica Moldova nu poate nici macar supraviețui cu ajutorul de la Romania, daca nu face reforme.

Însa în ultimii șase ani nu s-a putut privatiza nimic în Republica Moldova. Delegațiile FMI și ale Bancii Mondiale au subliniat necesitatea privatizarii societaților de stat care se ocupa de prelucrarea tutunului și producția vinului sau a conservelor, la care s-a adaugat și cerința privatizarii companiei de stat care se ocupa cu distribuția curentului electric.

Indiferent de orientarea moderat pro-occidentala a guvernelor de la Chișinau, nici una din aceste privatizari nu s-a efectuat.

Mai mult, în cazul „combinatelor de vin și tutun”, tentativa de privatizare a dus la caderea guvernului. Romania nu a fost interesata decat de privatizarea companiei de distribuție a energiei, dar a renunțat la aceasta dorința la finalul anului 1999.

Indiferent de cine este la putere la Moscova, interesul pentru Republica Moldova ramane constant. În aceasta țara exista oameni politici care au apucat sa dețina funcții în timpul în care acest teritoriu era parte a URSS și care sunt acum la varsta la care pot face înca politica.

În Republica Moldova nu s-a produs o primenire a scenei politice de tipul celei care a avut loc în țarile baltice, unde de 11 ani s-a instalat o clasa politica noua.

Aceasta ultima varianta ar însemna ca liderii comuniști doresc ca Republica Moldova sa joace un rol de țara satelit, iar acuzele cu amestecul forțelor straine și tendințele izolaționiste nu sunt decat etape în drumul catre acest statut.

Numai la nivelul scenariului se poate imagina o situație în care guvernul de la Chișinau declara ca nu mai poate stapani situația și cere ajutorul Rusiei.

Ar fi un prilej pentru ca forțele ruse care nu s-au retras înca integral din Transnistria sa ramana pe loc, la cererea guvernului Republicii Moldova, careia guvernul de la Moscova îi da curs.

O asemenea varianta ar rezolva și statutul Transnistriei, și problema daca Republica Moldova trebuie sa fie stat unitar sau federal.

Într-o asemenea situație, Moscovei i-ar ramane sa rezolve o alta problema, de mai mica importanța: rivalitatea dintre președintele comunist, Vladimir Voronin și liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov. Nici nu mai are importanța cine ar putea caștiga.

În tot acest timp, Romania se afla într-o postura deloc ușoara. Bucureștiul nu poate interveni sa condamne fațiș acțiunile antiromanești ale guvernului comunist de la Chișinau.

Acuzațiile ca Romania are pretenții teritoriale în plina campanie de aderare la NATO pot aparea oricand. Curentul unionist din Romania nu este deloc puternic, deci guvernul de la București nu are o problema mare la nivelul opiniei publice interne.

Singurele atitudini pe care guvernul de la București și le poate permite sunt dezaprobarea atitudinilor nedemocratice gen suspendarea unui partid și anchetarea unor lideri ai opoziției, precum și a temelor istoriografiei sovietice cu statul moldovenesc și tendințele expansioniste ale Romaniei.

La care se adauga și punerea în discuție a acestor situații la Consiliul Europei și, bineînțeles, regandirea gesturilor umanitare ca furnizarea gratuita a energiei electrice în iernile grele din Republica Moldova.

Dincolo de toate aceste posibile variante ale evoluției situației de la Chișinau, se pare ca Republica Moldova face un pas major: își redefinește orientarea printr-o opțiune categorica între drumul greu al reformelor și varianta rolului de secondant al intereselor ruse într-o zona în care Moscova începe sa își piarda influența.

Irina ZidaruZIARUL FINANCIAR