Transpiratia excesiva

Hiperhidroza este o boala relativ frecventa, de care sufera mai mult de 12 % din populatia ce depaseste varsta de 15 ani. Manifestarile ei se atenueaza in jurul varstei de 40 de ani. Poate fi definita ca o transpiratie inadaptata nevoilor fiziologice ale organismului, care difera de la un individ la altul si de la o situatie la alta. In functie de origine, aceasta afectiune poate fi primara sau secundara.

Hiperhidroza primara rezulta din disfunctia sistemului nervos vegetativ, iar hiperhidroza secundara este rezultatul unei cauze organice. Sub influenta emotiilor, a stresului, a temperaturii exterioare si a efortului fizic, glandele sudoripare secreta transpiratia excesiva.

Temperatura corpului creste in timpul efortului fizic si atunci cand temperatura exterioara este ridicata. Transpiratia este un proces indispensabil organismului, deoarece asigura reglarea temperaturii corpului si eliminarea unui numar important de calorii. In aceste conditii, sistemul neuro-vegetativ comanda productia de sudoare care raceste corpul si se evapora. Imediat ce apare la suprafata pielii, transpiratia este inodora.

In contact cu anumite bacterii, in timpul degradarii acestora, sudoarea prinde un miros particular. Transpiratia exagerata este consecinta unei dereglari functionale a glandelor sudoripare. Acestea au un canal secretor, prin care se vehiculeaza sudoarea, pana la suprafata pielii, la nivelul porilor.

Sudoarea exagerata poate genera infirmitate fizica si sociala
O parte a glandelor sudoripare sunt situate in regiunea anala, genitala, la nivelul axilelor, iar alta parte exista pe tot corpul, dar predomina la nivelul palmelor si talpilor. Pe un fond permanent survin crizele sudorale, declansate de emotii, durere, oboseala, un soc psihoafectiv, un efort de atentie. Acestea pot genera infirmitate fizica si sociala. Hiperhidroza axilara poate antrena rauri de sudoare spre torace.

Transpiratia abundenta la nivelul palmelor poate fi un handicap profesional (pentru chirurgi, muzicieni, electricieni).

La nivelul talpilor, produce macerare cu miros urat. Hiperhidroza se poate asocia cu maladii diverse: infectii fungice si bacteriene, legate de macerare, eczeme de contact, facilitate prin dizolvarea anumitor alergeni in transpiratie, la nivelul picioarelor si al mainilor.

Metode de tratament
Primele masuri constau in tratamente locale, cu produse pe baza de saruri metalice, in special de aluminiu, care obstructioneaza porii prin formarea unui complex insolubil intre keratina si sarurile de aluminiu.

Clorhidratul de aluminiu, cu etanol, se foloseste cel mai adesea pentru a scapa de aceasta boala. Acesta se aplica pe o piele uscata, doua seri la rand intr-o saptamana. Pentru a se evita iritatiile locale, in dimineata ce urmeaza tratametului, se recomanda spalarea zonelor pe care s-au aplicat sarurile. Acest tratament este, de cele mai multe ori, suficient pentru fazele moderate ale hiperhidrozei.

Ionoforeza se face pentru cei care sufera de transpiratie abundenta la nivelul mainilor si al picioarelor. Procedura consta in introducerea mainilor si picioarelor intr-un bazin cu apa, prevazut cu doi electrozi intre care se emite curent electric de 20 mA. Sedinta dureaza 20 de minute si se repeta in fiecare saptamana, pana la atenuarea simptomelor.

Tratamentul trebuie respectat cu regularitate. Medicamente specifice, in tratarea acestei maladii, nu exista inca. Uneori, betablocantele, antidepresivele, anxioliticele, pot avea actiune benefica, dar trebuie utilizate doar sub prescriptie medicala.

Metodele chirurgicale si efectele lor secundare
Tratamentul chirurgical consta in simpatectomia toracica endoscopica. Aceasta este o metoda radicala, definitiva, ce se bazeaza pe distrugerea ganglionului simpatic care controleaza transpiratia. Operatia se face prin endoscopie, cu bune rezultate, dar prezinta riscul dezvoltarii unei transpiratii compensatorii, ce apare pe spate si la nivelul picioarelor.

Alte efecte secundare jenante se rezuma la oboseala cronica si la reducerea capacitatii fizice. In concluzie, la ora actuala, strategia cea mai putin periculoasa ar fi utilizarea de antitranspirante pe baza de clorura de aluminiu sau ionoforeza. In caz de esec, se incearca asocierea unui tratament medicamentos. Inainte de a lua o hotarare in ceea ce priveste interventia chirurgicala se ia in calcul gradul de risc si se cere sfatul medicului.

Medicina alternativa ofera o serie de metode de tratament, bazate pe homeopatie, masaj, acupunctura si fitoterapie.

Materialul a fost realizat cu sprijinul dr. Luiza Andrei, medic specialist boli interne Policlinica cu plata nr. 1 Calea Victoriei, tel. 650.27.59.

Sursa: