Victorie cu gust de blat!

Apropo.ro / 11.03.2002, 08:17
Victorie cu gust de blat!
Ieri, Dinamo a învins cu 2-1 la Piatra Neamt pe Ceahlaul, confirmînd toate previziunile. A avut dreptate si presedintele nemtean Stefan, care s-a temut de Altmayer, arbitrul facîndu-le cadou bucurestenilor "indirecta" din care au deschis scorul. A avut dreptate si Dinu cînd a spus ca

Ieri, Dinamo a învins cu 2-1 la Piatra Neamt pe Ceahlaul, confirmînd toate previziunile. A avut dreptate si presedintele nemtean Stefan, care s-a temut de Altmayer, arbitrul facîndu-le cadou bucurestenilor „indirecta” din care au deschis scorul.

A avut dreptate si Dinu cînd a spus ca Dinamo are toate atuurile ca sa învinga, Cînd fotbalul este prost, el mai are o salvare. Cînd e previzibil si incorect, nici una

Daca fotbalul românesc mai avea nevoie de un autoportret, atunci partida de la Piatra Neamt i l-a oferit. Probabil ca nu gratis, pentru ca nimic nu se face pe de-a moaca într-un sport unde se liciteaza în draci. Dupa un asemenea balet, Dinamo îsi permite sa-si premieze fiecare jucator cu 40 de milioane de lei! Iar nemtenii se plîng ca au pierdut o suma identica. Pentru ce? Pentru o chestie dinainte jucata.

Publicul nu poate fi prostit

Cum se sustine o astfel de afirmatie? În primul rînd, publicul a mirosit regia. La prima etapa a primaverii, în fata liderului si în conditiile unui bilet ieftin, 25.000 pret universal, doar 8.000 de spectatori au venit la stadion.

Nici macar acestia n-au participat afectiv si sonor la meci. „Pe vremuri, toata lumea striga CEAHLAUL! CEAHLAUL! Acum, se aude vrabia în zbor”, observa un nemtean de la „oficiala”. Oamenii nici n-au avut la ce sa rezoneze. Vreme de 45 de minute, cele doua echipe au schimbat amabilitati si bezele în teren.

La fiecare fault de catifea, jucatorii se luau în brate. Kosovo devenise imperiul pacii eterne.

Strigatul cabotin al lui Stefan

Sînt atîtea lucruri de spus si atît de putin conteaza de fapt… Fundasii la marcaj ai Ceahlaului au facut, împreuna, un singur fault, într-o repriza întreaga… Avadanei îl urmarea tandru pe Claudiu Niculescu, iar Forminte umbla fara convingere dupa Dragan… La aproape fiecare faza fixa, dinamovistii erau liberi… De partea cealalta, Axinia se specializa în jocul cu spatele la poarta, pedalînd pe loc, pe o imaginara bicicleta ergonomica…

Ca teatrul sa fie complet, prin minutul 25, la un banal fault petrecut la mijlocul terenului, presedintele Stefan s-a apucat sa urle de pe banca. Ramasese probabil setat de la alt meci. Tribunele au zîmbit, iar jucatorii au tresarit, trezindu-se din somn. Dupa cîteva momente, s-au culcat la loc. Venea pauza.

Efectele blatului asupra creierelor

Repriza a doua a pus capac. Personajul pitit pîna atunci, arbitrul Altmayer, a iesit la rampa în minutul 54. El a inventat o „indirecta” pentru Dinamo de la 7 metri de linia portii. Paranteza. Într-un astfel de meci, de ce naiba mai e nevoie de interventia partinitoare a arbitrului? Pentru ca, de regula, echipa care trebuie sa cîstige nu mai poate sa joace, atît e de relaxata, buimacita si slabita de zvonuri si metehne. S-a vazut clar la Dinamo. Stînga nu avea luciditate, Tames servea întruna gresit, Munteanu parea un fante ratacit pe teren, în fine, fiecare facea altceva decît stie. Chiar si Lobont, admirabil de regula la jocul cu piciorul, a barbierit doua baloane, în hohotele tribunei.

Asadar, cînd totul e prevazut, dar ceva nu merge, vine arbitrul. La lovitura libera indirecta scoasa din joben de Altmayer, zidul nemtenilor s-a aruncat în stînga jos, ca la înot sincron, iar Kirita a tras în dreapta sus. Perfect!

Pe vremea cînd Steaua facea la fel

În minutul 56, Danciulescu evita viclean ofsaidul si-i paseaza lui Vlad Munteanu, care înscrie în poarta goala. E 2-0 pentru Dinamo, dar nu s-a terminat. Ceahlaul reînvie si e rîndul oaspetilor sa gafeze în lant. Sînt secvente halucinante, parca ne-am întors în timp. Va amintiti de acel celebru Ceahlaul – Steaua, din campionatul1993 -1994? S-a terminat 1-1 si milioane de telespectatori au gustat din blat, vomitînd si protestînd saptamîni în sir.

Singur

Acum, oamenii nu mai au puterea sa se enerveze. La final, îl huiduie îndelung pe Altmayer, îl huiduie pe Malonga, huiduie cerul, tara si fotbalul, în timp ce Stefan da din picior, aratîndu-i arbitrului ca n-a fost pasa intentionata la portar. Are dreptate, dar oare de ce imaginea cu acest tip între doua vîrste, stînd pe marginea unui petic de iarba, nu convinge? Poate pentru ca oamenii pleaca repede din tribuna, lasîndu-l singur.

Sursa: www.prosport.ro