Investitorii germani reclamă dificultăți în derularea afacerilor

Reprezentanții majorității investitorilor germani din Romania afirmă că stabilitatea legislativă, eliminarea contradicțiilor dintre diferite prevederi legale și identificarea unor modalități de atragere a investitorilor, prin stabilirea unor avanataje fiscale și vamale, reprezintă elemente importante pentru dezvoltarea climatului de afaceri.

Potrivit unui sondaj dat recent publicității, 70% dintre investitorii germani consideră că perspectivele economice sunt net superioare celor din 1999. Sunt apreciate prevederile Ordonanței 403/2000, care permite supraevaluarea imobilizărilor corporale în cazul în care rata cumulată a inflației depășește sută% în ultimii trei ani, precum și reglementările referitoare la impozitul pe profit și la scutirile de taxe vamale pentru bunurile de export.

Astfel, în timp ce în urmă cu doi ani 49% dintre cei chestionați considerau că impozitul pe profit este „prea mare”, în prezent peste 50% dintre investitori apreciază acest impozit ca fiind „potrivit”.

Reprezentanții firmelor afirmă că activitatea administrației financiare și a sistemului bancar s-a îmbunătățit, dar solicită o mai mare stabilitate a legislației și eficientizarea sistemului juridic. O importantă sursă a birocrației este, potrivit sondajului, numărul mare de autorități și instituții, apreciindu-se că măsurile adoptate pană acum pentru combaterea corupției au fost insufiecient aplicate sau nu au avut efectul scontat.

Firmele chestionate solicită înființarea departamentelor speciale de anticorupție în fiecare tribunal, dar și o mai mare liberalizare a domeniilor economice importante, precum sectorul energetic și al telecomunicațiilor, reducerea taxelor vamale la importurile de echipamente și bunuri de investiții pentru agricultură, simplificarea procedurilor de atestare a societăților și eliminarea treptată a obligativității întocmirii cărților de muncă și înlocuirea acestora cu un sistem de fișe fiscale și carnete de asigurări sociale.

O altă piedică pentru investiții este lipsa de etică sau de promptitudine a plăților și încălcările unor reguli de bază în afaceri de către numeroase întreprinderi, susținandu-se introducerea unui cod al comportamentului în afaceri, precum și faptul că multe legi romanești devin aplicabile doar după publicarea în Monitorul Oficial a normelor metodologice.

Perspectivele în afaceri sunt evaluate pozitiv de către firmele germane, în comparație cu anul 1999, cand doar o treime dintre cei chestionați le considerau ca fiind pozitiv pe termen mediu și scurt. În 2001, 74% consideră aceste perspective ca fiind „mai bune” iar numărul de societăți care afirmă că perspectivele de afaceri sunt „proaste” sau „la fel de proaste” s-a redus de la 37%, cat se înregistra în 1999, la 18%.

Apropierea față de cetățean a autorităților administrative, în sensul simpificării procedurilor sau al transparenței serviciilor, este pentru investitorii germani încă necunoscută. Ei arată că în acest domeniu primează încă principiul de „acordare a unor înalte servicii” și că drepturile cetățeanului nu sunt respectate ca atare.

Coruptibilitatea autorităților vamale este, pentru 52% dintre chestionați o problemă, arătandu-se că verificările și deciziile sunt influențate sau eludate în schimbul unor sume mai mari sau mai mici.

Sunt criticate în continuare slaba orintare către client a băncilor, taxele exagerate și managementul defectuos al creditelor.

Practica actuală a băncilor romanești solictă garanții de 130% pentru finanțările de investiții și astfel, consideră firemele germane, se îngreunează activitatea investițională. În privința cadrului legal de promovare a investițiilor, acesta este considerat atractiv, dar există rezerva ca statul să nu retragă facilitățile prevăzute, așa cum s-a întamplat în anii precedenți. Din această cauză, încrederea în valabilitatea legii de promovare a investițiilor este serios afectată iar 62% dintre cei chestionați o consideră prea birocratică.

Ambasadorul Germaniei la București, Armin Hiller, consideră că schimbările economice care au survenit în Romania în ultimii doi ani au avut efecte pozitive, fiind însă necesar ca autoritățile să continue să adopte măsuri pentru atragerea investitorilor străini. „Romania este, din punct de vedere economic, pe drumul cel bun și dacă l-ar urma ar exista și alte firme germane interesate să vină aici”, a spus Hiller.

Serviciul Integrat de Consultanță pentru Romania – IBD, finanțat de Guvernul federal german, a efectuat în perioada aprilie – iunie 2001, în colaborare cu reprezentanții Camerei de Comerț și Industrie a Romaniei și ai Clubului german al oamenilor de afaceri, un sondaj de opinie în randul investitorilor germani cu privire la modul în care aceștia apreciază climatul economic din Romania.

Din cele o mie de societăți romanești cu aport de capital german, 125 au răspuns întrebărilor sondajului de opinie. Firmele în cauză au fost selecționate după valoarea capitalului subscris la Registrul Comerțului (cel puțin 25.000 de dolari) și reflectă structura firmelor germane care activează în Romania, mai mult de jumătate dintre acestea avand o cifră de afaceri anuală sub cinci milioane mărci.

Privatizarea

Marea majoritate a întreprinderilor chestionate au efectuat investiții de tip „green field”. Pe aceștia privatizarea îi afectează numai indirect, de aceea în răspundurile lor aceasta are o importanță secundară.

Conform opiniei a 59% dintre cei chestionați, reformele structurale ale privatizării nu au adus modificări majore nici în sens pozitiv, nici în sens negativ. 19% consideră că modificările cadrului legislativ ca fiind irelevante, deoarece nu cadrul legislativ constituie problema principală (ci respectarea drepturilor acțiunilor, independent de numărul de acțiuni). În cazul măririi capitalului social, acționarii minoritari nici nu sunt informați.

Autoritățile responsabile (în prezent APAPS) pornesc privatizarea avand unele iluzii. Astfel, obligația investitorilor de a garanta cu pachetele de acțiuni, de a respecta numeroasele reguli cu privire la locurile de muncă și la investiții sunt în multe cazuri departe de realitate.

În timp ce un investitor trebuie să își îndeplinească obligațiile, statul de regulă nu garantează nimic. Economia germană se așteaptă la o mai mare flexibilitate și la multe reglementări referitoare la cazuri în speță.

În ceea ce privește activitățile organizate la nivel politic, rezultatele sondajului arată că participația la/sau cumpărarea de întreprinderi de stat nu este considerată prea importantă de către majoritatea întreprinderilor germane.

Problematică este și influența negativă a gestiunii numeroaselor întrepinderi de stat (întreprinderile chimice plătesc cu îngrășăminte, întreprinderile de zahăr plătesc îngrășămintele cu zahăr), cu repercursiuni asupra corectitudinii de plată și asupra fluxurilor de plăți, efectuate în mare parte în natură.

Este vorba de cca. 100 de întreprinderi de stat sau parțial de stat (ex. Sidex, Oltchim etc.) care perturbă întregul lanț de cash-flow, prin comportamentul lor și prin sistemul informal de creditare.

Ca probleme principale, sunt enumerate: prea multe instituții participante și o prea slabă coordonare la nivel de conducere intern; procedurile foarte complicate și formalizarea mult prea detaliată; activitatea slabă de PR în străinătate; obligațiile prea mari pentru investitori și lipsa oricărei obligații din partea statului.

a) Cea mai importantă cerință cu privire la reformă se referă la continuitatea și stabilitatea legislației, precum și o mai mare atenție operațională în cazul noilor reforme (mai multă competență juridică, sincronizarea efectelor asupra unor legi conexe, audieri)

b) Justiția, în legătură cu un Executiv ezitant, se află în situația de a nu putea asigura securitatea actului de justiție (impunerea drepturilor legale). Este de dorit să fie fixate priorități politice cu scopul de a întări justiția, deoarece acesta este un criteriu esențial pentru investitorii străini.

c) Procesele durează prea mult, sentințele nu sunt aplicate îndeajuns. Deoarece importanța acesti criteriu (siguranța juridică) este foarte mare pentru investitorii străini, apare necesitatea de a întări justiția printr-un Executiv consecvent.

d) Dreptul în vigoare (în special dreptul fiscal) discrimiează sistematic comercianții cu amănuntul (persoanele fizice). Ar trebui sprijinită desfășurarea de către persoanele fizice a unor activități în mica industrie. ,br>SRL-urile pot fi oricand dizolvate. În schimb persoanele fizice garantează cu avutul propriu. Prin sprijinul acordat micilor activități industriale ale persoanelor fizice se așteaptă și o îmbunătățire a eticii/promptitudinii plăților.

e) O importantă sursă a birocrației este numărul mare de autorități. Cu fiecare lege se creează, datorită deselor schimbări de miniștri, noi competențe și noi instituții, fără a se ține seama de cadrul administrativ general. Rezultatul: multe autorități care însă nu au putere de decizie și nici nu doresc să își ia responsabilități în acest sens. Adesea diferitele autorități se blochează reciproc. Trebuie redus treptat numărul autorităților (de exemplu în administrația cadastrală) și eliminarea dublelor responsabilități.

f) Se impune o mai mare liberalizare a domeniilor economice importante, ca cel al telecomunicațiilor și cel energetic, facă este posibil și prin includerea unor firme internaționale și germane (RWE, Eon etc.).

g) Actuala practică juridică a contabilității și a impozitului împiedică, încă, o conducere profitabilă a întreprinderii.

Ar fi necesară o cat mai rapidă adaptare a întocmirii bilanțurilor, a amortizărilor precum și a listei serviciilor și investițiilor deductibile, la practicile uzuale ale UE.

h) Combaterea corupției trebuie intensificată. Măsurile de pană acum au fost insuficient aplicate sau nu au avut efectul scontat.

i) Desele modificări ale prevederilor legale de import și export îngreunează în special industria furnizoare (de componente), care deprinde în mare măsură de punctualitatea livrărilor.

J) O altă piedică pentru investiții este lipsa de etică/promptitudine a plăților și încălcărilor unor reguli de bază în afaceri, de către numeroase întreprinderi. Economia germană susține din plin intențiile de a introduce un cod al comportamentului în afaceri (Alianța Strategică a Uniunilor Întreprinzătorilor).

Resemnare în materie de impozite

a) Impozitul pe venit 53%, dintre cei chestionați consideră impozitul pe venit ca fiind prea mare, iar 30% consideră chiar mult prea mare. Sondajul de opinie efectuat în mai 1999 prezenta o opinie mai favorabilă. 48% dintre cei chestionați considerau atunci impozitul pe venit ca fiind prea mare. 24% îl considerau mare, iar 24% îl considerau potrivit. Legea romană a impozitului pe venit este, cu cele patru clase de impozitare, de la clasa de bază, de 18% și pOnă la clasa maximă de 40%, comparativ cu Germania, destul de simplu formulată, iar cotele de impozit sunt moderate. Cauza pentru care cotele de impozitare sunt evaluate negativ, constă probabil în faptul că, pe langă cota nominală relativ mare a contribuției de asigurări sociale, de 23% (în realitate chiar mai mare) din salariul brut, angajatul mai trebuie să plătească și alte contribuții.

b) Impozitul pe profit Reforma impozitului pe profit se bucură de o acceptanță ridicată. În timp ce în 1999, 49% dintre cei chestionați considerau impozitul pe profit ca fiind pre mare sau mult prea mare (18%), astăzi mai mult de jumătate dintre cei chestionați considerau impozitul pe profit ca fiind prea mare sau mult prea mare (18%), astăzi mai mult de jumătate dintre cei chestionați consideră impozitul ca fiind potrivit (față de 26%, în 1999). Imaginea unui impozit foarte impotant s-a modificat în numai doi ani, devenind net pozitivă.

c) Impozitul pe dividende Impozitul de 10% asupra profiturilor distribuite de întreprindere este considerat de majoritatea celor chestionați, ca fiind „potrivit”. În Germania nu se mai impozitează încă o dată profiturile obținute în Romania, ceea ce pentru multe întreprinderi deschide opțiuni interesante cu privire la legea fiscală (transferul de profit).

d) Impozitul pe terenuri și pe imobile (clădiri) Impozitul pe terenuri (diferențiat după zone și impozitul pe imobile (anual 1-1,5% din valoarea imobilului) sunt considerate de către mare majoritate, ca fiind potrivite. Diferențe majore față de sondajul din 1999, nu se înregistrează. La acest capitol, critica se concentrează în primul rand pe administrația cărții funciare și cadastrale.

e) Taxa pe valoare adăugată TVA a fost redusă, prin Ordonanța de Urgență 215/1999, din 1 ianuarie 2000, de la 22% la 19% (scutire de la TVA a tuturor celor 22 de zone defavorizate). Această reformă este salutată, la fel ca și reforma impozitului pe profit. Tabloul opiniilor s-a modificat. Dacă în 1999, 80 din 100 de întreprinderi chestionate criticau încă TVA-ul, ca fiind prea mare, prezent sunt numai 60%.

Numărul celor care consideră impozitul ca fiind potrivit, s-a dublat aproape, de la 16% în 1999, la 39% în prezent.

În continuare este criticat sistemul de colectare și returnare.
a) Accizele

Accizele aplicate în general bunurilor de consum cu valori mai ridicate, sunt în general considerate potrivite. Impozitul pe autovehicule este considerat de mare majoritate ca fiind potrivit. 76% dintre cei chestionați consideră în continuare impozitul pe autovehicule ca fiind potrivit ca valoare. Acest procentaj reprezintă 2% mai mult față de sondajul din 1999 (74%).

Multe controale pentru puțini controlați În ciuda unei tendințe slave de ameliorare, există în continuare critici masive la adresa serviciilor de control. Întreprinderile care vor să desfășoare o activitate economică conform legii, sunt sufocate de controale.

Alții, care încalcă în mod clar legile fiscale și alte prevederi, scapă fără să fie controlați. Această impresie este adesea formulată în felul următor: „cel cinstit e prost!” Problematică este și practica invesării în aducera dovezilor: într-un stat de drept, vinovăția există, în general, într-un litigiu, abia atunci cand este constatată juridic și astfel devine incontestabilă. În multe litigii însă, fiscul roman procedează invers.

La constatarea unei presupune încălcări a unei reguli, nu statul e cel obligat să dovedească încălcarea regulii de către întreprindere, ci, dimpotrivă, sancțiunea este executată, și prezumtivul „delicvent” trebuie să se chinuiească să își justifice nevinovăția în fața statului. Din punctuld e vedere al unei situații legale neclare și aflată în permanentă schimbare, interpretată la fel și chip de către autorități, nu există garanția unei contabilități inatacabile. Totul depinde de bunăvoința manifestată de expertul contabil (auditor).

În mod reptat este criticat faptul că întreprinderile de stat și întreprinderile care activează în mod vădit în zona subterană, răman necontrolae, în timp ce întrepridnerle private sunt verificate de mai multe ori, la intervale de timp foarte scurte. În 1999, 44% evaluau serviciile de control ale statului cu cel mai slab dintre calificative („insuficient”), iar acest procent s-a redus acum la doar 15%, iar cei care consideră activitatea serviciilor de control ca fiind „nesatisfăcătoare” sunt acum mai numeroși.

Băncile și transferul valutei

Sistemul bancar a funcționat mult mai bine în ultimii doi ani, în parte și datorită unei implicări mai mari a băncilor comerciale străine. 64% fac această afirmație, comprativ cu 56% în 1999. Cu toate acestea, de maximă importanță este considerată continuarea procesului de privatizare a sectorului bancar.

Pentru a crește seriozitatea băncilor, întreprinzătorii germani propun mărirea capitalului minim subscris (în prezent 5 milioane de mărci). Sunt criticate în continuare slaba orientare către client a multor bănci, dobanzile și taxele exagerate și managementul defectuos al creditelor, reglementarea centralizată prin Banca Națională. Practica actuală a băncilor romanești cere garanții de 130% pentru finanțările de investiții și astfel îngreunează ativitatea investițională.

Programele de garantare inițiate de către stat (de ex.fondurile de garantare pentru IMM-uri) sunt considerate un instrument adecvat de eliminare a piedicilor în domeniul de investiții. Solicitarea de către bănci a unor garanții foarte mari pentru programele publice de credite (Banca Mondială pentru Reconstrucție, IFAD s.a) împiedică un flux mai bun al mijloacelor bănești.

O altă problemă o constituie amanarea, în special pe criterii de poltici fiscale, a fixării oficiale a cursurilor de schimb valutar de către Banca Națională. Această întOrziere duce la o discrepanță între rezultatele efectiv obținute de întreprindere și rezultatele cuprinse în bilanț.

Un curs menținut ridicat în mod artifical duce la creșterea costurilor. Următoarele aspecte reprezintă un impediment pentru întreprinderile interesate de piața romanească: taxele de clearing impuse de Banca Națională (5-6 DM/transfer) sunt exagerat de mari; nu se oferă garanții pentru îndeplinirea contractelor sau pentru import/export, dar dacă se oferă, se cer condiții imposibil de îndeplinit de către întreprindere.

Dorin Oancea ZIARUL FINANCIAR