Certuri interconfesionale in jurul Manastirii Nicula

Liniștea Manastirii Nicula,unde zeci de mii de credincioși merg anual sa se închine la Icoana Facatoare de Minuni ,este tulburata de certurile interconfesionale

Satul Nicula este învaluit de ceața, dar sus, pe deal, manastirea se scalda în soare. Câte un calugar razleț traverseaza, ca o umbra, curtea. Se aude sunet de ciocane și de fierastrau. Dincolo de calmul unei zile de primavara timpurie, se ascunde, însa, neliniștea.

Manastirea este revendicata de Episcopia Greco-Catolica de Cluj-Gherla, iar calugarii ortodocși așteapta o decizie. De o parte și de alta, argumentele curg. Și, de multe ori, îți vine sa zici, la fel ca înțeleptul Solomon, „și tu ai dreptate”.

Problema: demolarea bisericii

Faima așezamântului monahal de la Nicula a depașit de mult granițele județului. Numai la hramul manastirii, Adormirea Maicii Domnului (Santâmaria mare), care se sarbatorește în 15 august, aici vin în pelerinaj zeci de mii de credincioși ortodocși.

Dupa 1990, manastirea nu s-a numarat printre lacașurile revendicate de greco-catolici. Anul trecut, însa, când s-a pus problema demolarii bisericii, Nicula a devenit obiect de controversa în cadrul comisiei locale de dialog interconfesional. Conform specialiștilor, biserica manastirii este construita pe doua pungi de noroi, ceea ce determina scufundarea lenta.

„Am discutat problema de doua ori în comisia de dialog, dar atitudinea parții ortodoxe a fost mereu aceeași: ne-au spus ca înțeleg legatura noastra sentimentala cu manastirea, dar ca ea este ortodoxa și lucrurile nu se pot schimba. Ei bine, legatura noastra nu e sentimentala, ci juridica, pentru ca, în 1948, manastirea a fost preluata ilegal. Starețul Leon Man era închis la Gherla, iar comisia interdepartamentala care trebuia sa preia manastirea nu a funcționat niciodata. Astfel, ea aparține, de drept, Episcopiei noastre. Asta vrem sa demonstram în procesul intentat parții ortodoxe”, spune purtatorul de cuvânt al Episcopiei Greco-Catolice, Mircea Marțian.

Argumentele greco-catolicilor

Cele doua Biserici se situeaza pe poziții diferite și în ceea ce privește ctitorirea lacașului. Uniații susțin ca nu exista dovada scrisa ca pe locul actualei manastiri ar fi existat vreun așezamânt monahal pâna la 1700. Ei spun ca atestarea documentara de la 1552, pe care o invoca ortodocșii, reprezinta o confuzie voita între manastire și biserica parohiala din satul Nicula.

„Manastirea a fost construita de contele Corniș împreuna cu credincioșii catolici, dupa o sentința din 1700 a Curții de la Viena, referitoare la faptul ca Icoana Facatoare de Minuni trebuie ținuta într-o biserica de cea din sat”, afirma Mircea Marțian.

Aceasta este varianta catolica a apariției bisericuței de lemn. Documentele catolice atesta înca un fapt important pentru evaluarea situației: așezamântul a devenit manastire în 1936, printr-o dispoziție a Episcopului Iuliu Hossu, care l-a încredințat calugarilor din Ordinul „Sfântul Vasile cel Mare”. „Acest Ordin a cerut, la 1 noiembrie 2001, ca Episcopia noastra sa faca demersurile necesare pentru ca manastirea sa le fie redata în administrare”, precizeaza Marțian.

Argumentele ortodocșilor

În monografia publicata anul trecut de actualul stareț, parintele protosinghel Dumitru Cobzaru, începuturile manastirii sunt legate de existența, la 1326, a unui pustnic care-l avea ca patron spiritual pe Sfântul Nicolae. Acest pustnic ar putea fi, în viziunea ortodocșilor, primul ctitor al manastirii. Conform monografiei, așezamântul mai este pomenit în documente din 1552, 1657, 1659 și, bineînțeles, 1699, când, datorita lacrimilor izvorâte din Icoana, manastirii i-a fost schimbat hramul.

Parintele Dumitru pomenește și de contele Corniș, însa într-un context total diferit: „Transversal, o inscripție indica faptul ca biserica a fost de catre Kornis, prin meșterul Gligorie, în 1714, ceea ce ne îndreptațește sa credem ca aici a fost o biserica mai veche, ipoteza confirmata de clopotele din 1401 și 1696, la fel și de punerea icoanei în 1685″.

Din aceasta perspectiva, poziția Arhiepiscopiei ortodoxe este urmatoarea: la 1700, manastirea fost transformata în așezamânt catolic, pâna atunci fiind ortodoxa. În ceea ce privește „momentul” 1948, starețul Dumitru Cobzaru spune ca „exista un proces verbal prin care manastirea a fost predata de o comisie formata din autoritațile locale”.

Centru Ecumenic

Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului intenționeaza sa înființeze la Nicula un Centru de Cercetari Patristice și Ecumenice, care sa cuprinda muzeu, biblioteca, ateliere, sali de studiu și – dat fiind numarul mare de pelerini – o biserica mult mai încapatoare, cu 1500 de locuri.

Referitor la actuala biserica de zid, aflata în pericol de scufundare, s-au luat în discuție mai multe variante, printre care și darâmarea. „Conservarea ne-ar costa foarte mult și nu cred ca se justifica, în condițiile în care vom construi o biserica noua. Oricum, înca nu a fost luata nici o decizie în acest sens”, precizeaza parintele stareț.

De cealalta parte, greco-catolicii spun ca biserica trebuie pastrata, deoarece reprezinta o pagina din istoria românilor. „Daca tot se înființeaza un centru ecumenic, primul pas pe care ar putea sa-l faca ortodocșii ar fi conservarea sitului istoric. Noi am gasit chiar surse de finanțare a acțiunii, dar pe ortodocși nu-i intereseaza”, spune Mircea Marțian. „Aceste lucruri îi privesc pe viețuitorii manastirii și Arhiepiscopia”, raspunde starețul Dumitru.

În loc de epilog

Indiferent de proprietar, credincioșii vor continua sa mearga an de an la Nicula și sa îngenuncheze în fața Icoanei. Miracolul lacrimilor varsate de Preacurata Fecioara Maria nu va înceta cât timp va mai exista un bob de credința. Ortodoxa, catolica? Nu conteaza. Pentru ca asupra binelui și raului, asupra celor vazute și nevazute, stapânește Unul singur: Dumnezeu. Pentru El vin pelerinii, catre El își înalța rugile.

In contradictoriu

„Actuala biserica a manastirii a fost înalțata pe la 1875-1879 de Episcopia Unita cu Roma și reprezinta un simbol pentru noi. Însuși scopul ei a fost de a adaposti Icoana Facatoare de Minuni și pelerinii. Așa ca dorința noastra de a nu fi demolata este îndreptațita”, declara Mircea Marțian, purtatorul de cuvânt al Episcopiei Greco-Catolice

„Rânduiala canonica spune ca un calugar trebuie sa moara în manastirea unde a fost calugarit. Avem credința în Dumnezeu ca așa se va întâmpla și cu obștea de la Nicula. Iar celor care au inițiat acest proces le raspundem doar atât: (Isus Sirah, capitolul 21, versetul 28)”, declara Starețul Manastirii Nicula, protosinghelul Dumitru Cobzaru

In ce an a lacrimat icoana??

În documentele catolice se spune ca Icoana de la Nicula a lacrimat în 1694. Ortodocșii susțin ca majoritatea datelor înclina spre anul 1699. Cert este ca Icoana a fost pictata în 1681 de preotul Luca din Iclod.

Potrivit parintelui stareț, ea a fost vânduta nobilului Ioan Cupșa care, la rândul sau, a donat-o satenilor. Ambele parți consemneaza ca, dupa savârșirea minunii, Icoana a fost mutata de la biserica din sat. A trecut pe la castelul contelui Corniș, Cluj și – dupa unele izvoare – chiar pe la Viena, apoi s-a întors la Nicula.

Originalul a fost restaurat de cel puțin doua ori. Din aceasta cauza, exista acuzații ca icoana expusa în biserica manastirii ar fi un fals. Monahii afirma raspicat ca este cea veritabila.

Motivele procesului

Prin recenta acțiune în justiție, greco-catolicii susțin ca preluarea manastirii de catre ortodocși, în 1948, „a fost abuziva, fara nici un titlu și cu încalcarea legii nr. 358/1948, Legii Funciare (art. 17 și 34), Constituției din 1948, Legii 304/1947, Tratatului de Pace dintre România și Puterile Aliate și a Cartei Universale a Drepturilor Omului”. Episcopia Unita solicita instanței „interzicerea demolarii oricarei construcții existente și a tuturor acțiunilor care ar afecta în vreun fel respectivul Complex Monahal”.

Puțina istorie: 1700 și 1948

Imperiul Habsburgic și-a început expansiunea catre sud-estul Europei în 1683. Tratatul de pace austriaco-turcesc de la Karlowitz (1699) stipula anexarea Transilvaniei și organizarea ei ca un principat autonom. Unirea unei parți a clerului din Transilvania cu Biserica Catolica, realizata de Casa de Habsburg între 1699 și 1701, a reprezentat un moment important în emanciparea românilor transilvaneni, care, deși reprezentau peste 60% din populația principatului, erau considerați „tolerați”.

Lupta lor pentru drepturi egale cu alte etnii a fost pornita de episcopul Inocentiu Micu-Klein și continuata de grupul de umaniști din cadrul „Școlii Ardelene”. În 1948, comuniștii au scos Biserica Greco-Catolica în afara legii. Din aceasta cauza, comunitațile uniate au ales sa devina ortodoxe, pentru a nu-și pierde bisericile, cele doua religii având, oricum, ritualuri asemanatoare.

[Clujeanul]