Cui ii pasa de demnitari

Premierul Adrian Nastase este „grijuliu” cu miniștrii sai preferați. Cel puțin asta a lasat sa se înțeleaga unul dintre ei, în speța, Dan Matei Agathon, ministrul Turismului, aflat luni, 11 februarie, la Cluj.

Luat în colimator de fotograful CLUJEANULUI, în timpul vizitei la Hotelul Rimini, demnitarul a replicat, jumatate în gluma, jumatate în serios: „Pai bine, ma, premierul încearca sa ma convinga sa ma las de fumat, iar tu ma pozezi cu țigara în gura?”.

Cine, oare?
Procurorului General al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Cluj, Vasile Chișu, îi va expira mandatul în curând. El vrea, și cine n-ar vrea, o noua investitura. La orizont se arata însa un contracandidat serios, fost procuror general adjunct al României. Cum actualul Procuror General, Joița Tanase, prezent saptamâna trecuta la Cluj, i-a cam criticat pe procurorii clujeni, problema în discuție e destul de „arzatoare”.

Numai acuzat!
Când e vorba de Dorel Nicoara, Parchetul Militar (PM) Cluj pare a ști una și buna: acuzare! Nicoara, fost angajat al Arhivelor Naționale, filiala Cluj, a fost cercetat și judecat pentru sustragere de bunuri și înscrisuri oficiale (în special, carți). Nemulțumit, Nicoara a depus și el la PM Cluj o plângere împotriva conducerii arhivelor, pentru abuz în serviciu. Brusc, din acuzator, el s-a trezit din nou acuzat. Pentru aceleași fapte, judecate o data.

Ce-i lipsea?
OTV risca sa-și piarda licența din cauza celor doua emisiuni scandaloase în care Dan Diaconescu i-a avut ca invitați pe Laura Andreșan și, respectiv, Gigi Becali. Diaconescu, sau „omul care vorbește fara virgula”, cum l-a poreclit presa, cauta disperat susținatori. Și a gasit unul, tomna’ la Cluj, în persoana lui Funar. Care, în calitate de primar, zice ca va organiza „manifestații de protest” daca OTV nu va mai emite.

Eckstein euforic
Dupa ce a câștigat „procesul Igen-Da”, senatorul UDMR și avocatul Peter Eckstein Kovacs are toate motivele sa sarbatoreasca. Marțea trecuta, seara, el a fost clientul localului „Euforia”. Rautacioșii s-ar întreba: miercuri nu e zi de lucru în Parlament?

Urechea (I)
Dar atunci sa se modifice pe ici, pe colo, și-anume prin parțile esențiale. Constituția, adica. Când, în urma cu mai bine de un an, liberalii ragușeau cerând modificarea Constituției, iar eu îmi uzam tastatura scriind în acest colț de pagina despre importanța cruciala a acestei propuneri, pesediștii înca pedeseriști erau prea ocupați de câștigarea alegerilor, iar celelalte partide de supraviețuirea politica pentru a lua serios în considerare o asemenea idee.

Am spus-o atunci și-o repet acum. În ciuda disprețului genetico-mioritic vis-a-vis de legi, românii ar trebui sa înțeleaga importanța unei Constituții bine facute. Daca Statele Unite sunt acum ceea ce sunt, aceasta nu se datoreaza nici harniciei americane, nici altor calitați „nascute” în Vestul Salbatic, ci pur și simplu unei mâini de oameni sufletiști, cunoscuți acum, pe buna dreptate, drept Parinții Fondatori.

În secolul XVIII, acești oameni au fost suficient de inteligenți pentru a lasa de-o parte orgoliile personale și a adopta o serie de principii formulate de ALȚI oameni inteligenți – carturari de prin Franța și Anglia, un soi de gura-casca idealiști (alde Montesquieu și Locke), ce vorbeau nazbâtii despre democrație, separarea puterilor în stat, dreptul la proprietate și câte și mai câte.

Mulțumita acelor oameni conștienți de importanța istorica a misiunii lor, și nimanui altcuiva, a ajuns restul lumii sa se uite cu gura cascata la americani. Ei au creat sistemul și ei i-au pus pe cowboys sa danseze dupa el.

Ca români, dansam de o buna bucata de timp dupa ureche, fapt constatat, dupa zece ani, de însuși premierul țarii. Și-atunci, presat nu de istorie, ci de sondaje, Adrian și-a zis c-ar fi timpul sa punem pe hârtie și-o partitura. Nimic rau pâna aici daca, în prima faza, premierul n-ar mai fi scos un porumbel cu aspect de uliu: un președinte ales de Parlament, dar cu puteri de prim-ministru.

Dupa care, speriat ca la Armagedon de propria monstruozitate, a dat-o iute la întors: fie președinte ales de Parlament, cu rol decorativ, fie președinte ales de popor, cu puteri de prim-ministru. Așa mai merge. Dupa cum „merge” și ideea separarii clare a atribuțiilor celor doua Camere.

Ceea ce nu „merge” e stilul hei-rupist presupus de aceasta modificare a Constituției. Fara excepție, partidele politice au luat atitudine în funcție doar de interesele de moment.. Adicatelea, tot dupa ureche. Or, o Constituție nu se face pentru alegerile viitoare, ci pentru urmatoarea suta de ani.

Tremura cineva din clasa politica la gândul acesta? Simte cineva în ceafa rasuflarea rece a istoriei? Aș! A pomenit pâna acum cineva ceva despre decalarea alegerilor prezidențiale de cele parlamentare, ba chiar și despre avantajele incontestabile ale unei asemenea modificari? Daca nu, vom pomeni noi, în numarul de saptamâna viitoare.

[Clujeanul]