Amaraciuni si zambete

Printre snoavele cu adevarat scrântite, de un umor cioplit în negru, care și-au rostuit cale pe pașunile noastre mioritice se regasește și aceea în care, cica, Osama bin Laden ajunge seara, framântat de osteneala, la casa lui, și își întreaba, în ciuda lelii, consoarta de serviciu: „Bre, m-a cautat cineva astazi?”. Dând deoparte poanta pleșuva, avem de-a face cu o butaforie cinica, de care n-ar fi trebuit sa aiba nimeni, vreodata, trebuința.

Altfel spus, e vorba de un banc atât de nelalocul lui, încât ar fi trebuit zadarnicit înainte de a-i trece cuiva prin cap de a-l zamisli.

Pastrând proporțiile, fiecare zi poate fi cea mai nereușita gluma pentru un aradean care nu își propune nimic altceva decât sa traiasca firesc. Lumesc.

Adica sa-și vada, casnic, gospodarește, de nevasta și de copii, sa se dezbare de gândurile razlețe prin parc, daca îi îngaduie anotimpul și toanele veverițelor, sa-i funcționeze semaforul și sa nu poarte grija impozitelor de teama ca vine portarelul Guvernului și-i spulbera economiile adânc înfipte în sertar pentru un chiștoc de slanina în plus. Din nefericire, dincolo de hazul de necaz, de snoavele fara frontiere, ramân tot felul de realitați în care se zâmbește cel mult cu gura punga.

Cu toate astea, poate oarecum paradoxal pentru unii, mai exista și oameni care nu au uitat sa zâmbeasca sincer. Sau sa se sfiasca, la fel de sincer, când au de-a face cu tot soiul de virtuți de hârtie atârnate, de izbeliște, pe nepuse garduri. N-o fac din naivitate. O fac doar pentru ca pastreaza în ei ceea ce îndeobște se cheama buna cuviința.

Tiberiu Sabo
[Aradeanul]