Un satean din Arcuș a deschis un azil pentru boschetari

Ușa salii de așteptare se deschide cu zgomot. Un domn corpolent, mic de statura, îi masoara din priviri pe amarâții care-și fac veacul prin gara. Pentru ei, noaptea de Revelion e una ca oricare alta. Cei mai fericiți au adunat în traista, din cerșit, ceva merinde și un strop de bautura. „Veniți la mine acasa.

Masa nu-i prea bogata, dar am un culcuș cald pentru fiecare”, îi cheama noul-venit. Doar cinci persoane se urnesc. Un batrân, un tânar barbos și un țigan ungur, cu doi copii, parasesc gara, pe rând. „Mergeți cu fraierii aștia de pocaiți? Aveți interdicție în Gara!”, îi avertizeaza un baiat cu caciula trasa pe ochi.

În ultima noapte a anului, gara din Brașov e aproape pustie. Cetele de țigani bat la tobe, arunca pocnitori și artificii. Speriați, porumbeii din hol se izbesc cu capul de pereți. În oraș, lumea petrece.

Fara tutun, bautura și carne
Domokos Geza a deschis în casa lui din Arcuș, județul Covasna, un azil pentru oameni fara adapost. Aurolacii, boschetarii și infractorii abia ieșiți din pușcarie gasesc oricând la el un culcuș și o masa calda. În ultimii ani, pe la azilul din Arcuș s-au perindat peste o suta de inși. Oamenii vin și pleaca. Uneori mai și fura câte ceva.

Un lucru e știut: acasa la Domokos Geza porțile sunt mereu deschise. Orice oaspete e bine primit. Daca vrea sa ramâna, trebuie însa sa respecte condițiile casei. Sa mearga la biserica adventista de ziua a șaptea, sa renunțe la fumat, la bautura și la carne. Gazdele sunt vegetariene de 18 ani. Pentru a adaposti mai multe suflete, familia Domokos a ridicat o noua cladire.

„Tâlhar” pocait
„Și eu am fost tâlhar”, marturisește Domokos Geza. „Exagereaza, îl contrazic satenii. A fost și el un tânar flușturatic, afemeiat și bețiv. Atât. De când s-a pocait, e omul cel mai cumsecade”. Domokos era, înainte de 1990, cel mai bun tinichigiu auto din Sfântu Gheorghe. În doua-trei zile, aduna leafa unui director de întreprindere.

Activiștii de partid și ofițerii de Securitate își duceau la Domokos mașinile la reparat. Erau foarte generoși, mai ales când vroiau sa ascunda urmarile vreunei escapade amoroase, care se lasa cu un accident. Tânarul tinichigiu o ținea tot într-o beție. „Aveam prea mulți bani și asta mi-a luat mințile”, spune el astazi. Sfârșitul tragic al unui prieten de pahar, care a fost gasit mort într-un șanț, și întâlnirea cu adventiștii i-au schimbat viața.

Musafiri de Revelion
Oaspeții din noaptea de Revelion au plecat de la Domokos chiar de-a doua zi. Cezar Dinca, tânarul barbos, venit din Braila, le-a cerut gazdelor 100.000 de lei, sa-și faca buletin, și dus a fost. La fel a disparut și țiganul cu cei doi copii. Singurul care a ramas este Mihai Guleș, un fost șofer RAT, care a ajuns pe drumuri dupa o viața de munca. „Din cinci suflete, prin harul Domnului Iisus, a ramas unul. În Gara, pentru el ne-am dus”, spune Domokos, împacat.

Profesorul Paszi Peter, din Cluj, doctor inginer în chimie, sta la Arcuș de doi ani. Domokos l-a cules și pe el din gara, într-o noapte de Revelion. Din cauza bauturii, Paiszi a ajuns boschetar. Nevasta îl parasise, iar copiii nu vroiau sa mai auda de el.

Obișnuit cu tremuratul
Vasile Marin are 12 ani. Dupa mult timp petrecut prin canalele Bucureștiului și prin gari, s-a obișnuit greu cu viața din azil. Nu sta o clipa locului. Nu poate. Se da peste cap și în biserica. Pe gerul cel mai aspru, iese afara într-un pulover subțire. „Nu se îmbraca niciodata gros, pentru ca e obișnuit cu tremuratul”, explica, ridicând din umeri, noua lui gazda.

Pâna sa-și gaseasca culcuș în casa lui Domokos, Vasilica se droga cu aurolac. Ziua cerșea și fura pe strazile capitalei. Noaptea se întorcea „acasa”, într-un canal din zona Unirii.

Înapoi în canale
Vasilica s-a nascut într-un sat din comuna Cernica, județul Ilfov. Cu ani în urma, și-a vazut mama murind, înjunghiata. Criminalul era tatal lui. Speriat, a fugit de acasa. Poate ca nici la Arcuș nu va rezista mult. Orfanii, spune soția lui Domokos, sunt cel mai greu de strunit.

N-au astâmpar și la munca fac nazuri. „Mecanica nu le place, ca se murdaresc. Vopsitoria e prea toxica pentru ei, iar tinichigeria prea complicata”. Dupa câteva zile, fug înapoi în canale, printre aurolaci.

Șchiopița
De curând, Domokos și-a propus sa „rapeasca” din subteranele Bucureștiului o fata de 17 ani. Tânara spune ca o cheama Alice. Dar numele adevarat nu i-l știe nimeni. Aurolacii au poreclit-o „Șchiopița”, pentru ca-și târaște un picior. Misionarii adventiști au descoperit-o în stația de metrou Unirea.

Avea toți dinții rupți și fața plina de vânatai. De la un copil au aflat ca fata este violata de toți boschetarii din zona. „În acest teritoriu, care-și are legile lui, copiii trebuie furați. Fiecare aparține unui șef”, spune Domokos.

Biserica Adventista
Cuvântul „adventist” deriva din latinescul „advenio”, care înseamna „venire”. Adventistul se considera „așteptator” activ al apropiatei reveniri a lui Iisus. Ziua lui de odihna este sâmbata, ziua a 7-a, „Sabatul”. Biserica Adventista de Ziua a Șaptea considera trupul uman templul Duhului Sfânt. De aceea, adventiștii mânca doar alimente pe care le numesc curate. Nu consuma niciodata alcool, tutun, cafea sau droguri.

Zeciuiala
Fiecare credincios adventist se crede doar un administrator al bunurilor pe care Dumnezeu i le-a dat în custodie. Este, pentru el, o datorie de onoare sa dea bisericii a zecea parte din veniturile sale.

Carmina Mareș