Nebunie si extaz

Mai puternica decatÂ…, mai usoara cuÂ…, mai agresiva, maiÂ… Yamaha YZF R1 face parte din categoria superbike-urilor care te fac sa te intrebi: Pana unde? Ce anume justifica aceasta competitie nebuna a cailor putere?

A treia generatie R1. Dupa anii in care Yamaha a trebuit sa recunoasca suprematia celor de la Suzuki, Honda sau Kawasaki, se pare ca fanii marcii japoneze au motive de bucurie. Ultima creatie a casei nipone se prezinta cu un raport putere/greutate de 1:1.

O reusita tehnica de exceptie, la care aspira toti constructorii de motociclete sau automobile sport, si o premiera mondiala pentru un superbike de serie. Lansarea oficiala a torpilei japoneze a avut loc la salonul de la Milano din acest an. Ce au vazut cei prezenti la motorshow-ul italian? Ceva cu totul nou fata de ce stiau ei ca reprezinta R1.

Cu o putere de 172 CP @ 12.500 rpm, cuplu de 106.6 Nm @ 10.500 rpm, nipona se apropie de performantele bolizilor din Campionatul Mondial de Superbike. Cei care au o problema in a retine numerele care nu compun o cifra rotunda, pot spune despre Yamaha YZF R1 ca dispune de 180 CP si cuplu de 110 Nm fara sa minta. Acest lucru este posibil datorita sistemului „direct air induction”.

Tot acest pachet de muschi cantareste 172 kg. Cu ce au venit nou japonezii in lupta pentru suprematia clasei superbike?Â… Sincer sa fiu, cu toate. Motorul pastreaza aceeasi solutie constructiva, patru cilindri in linie, in rest vine cu un propulsor absolut nou. Putem spune ca ingineria genetica functioneaza si in lumea constructorilor de motoare.

Tot ce trebuie să știi dacă vrei să-ți cumperi o bicicletă! (P)

Experienta acumulata de niponi in MotoGP se regaseste „la tot pasul” in acest propulsor de exceptie. Sistemul de racire include un radiator curb pentru a creste eficienta procesului, radiatorul de ulei fiind racit cu apa. Sistemul de evacuare, de tip 4-1-2, este prevazut cu EXUP (Exhaust Ultimate Powervalve), montat la trecerea celor patru galerii de evacuare in una singura, si este format dintr-o supapa tip fluture, din titan.

Marea noutate in ceea ce priveste designul motocicletei o reprezinta linia partii spate. Finalele sistemului de evacuare, realizate din titan, au fost montate sub sa, in acord cu noile tendintele la nivel mondial. Desenul rezervorului urmeaza linia lansata de italieni cu MV Agusta si Ducati 999. Nu este doar un moft stilistic, forma rezervorului are repercusiuni pozitive asupra pozitiei de pilotaj atat la viteze mari, cat si la atacarea curbelor, imbunatateste aerodinamica atat prin forma, cat si prin faptul ca permite pilotului adoptarea unei pozitii mai compacte si il scoate din zona curentilor de aer.

Cand ai 180 CP intre picioare esti barbat, numai ca apar semne de intrebare cand vine vorba sa domolesti avantul acestei herghelii. Pe roata fata vegheaza doua discuri de 320 mm, iar spatele este asistat de un disc de 220 mm. Ramane ca pilotul sa invete limbajul acestor „garzi”, pentru ca orice bruscare a comenzilor se poate solda cu traume. Noul cadru a condus la cresterea rigiditatii torsionale cu 200% fata de precedenta generatie. Nu stiu daca este adevarat sau nu, dar cred ca ar trebui sa dau crezare inginerilor dela Yamaha.

YZF R1 nu se doreste o „race replica”, ci o motocicleta care sa nu mai gafaie in trena rivalelor sale. Dusmanul de clasa este Suzuki GSX-R 1.000, referinta in materie de performante pure in gama 1.000 cmc.

Lupta se anunta destul de interesanta daca tinem cont de Honda CBR 1000 RR FIREBLADE, lansata in 10 septembrie la Amsterdam, si de Kawasaki ZX-10R. Lumea superbike-urilor este una in care se intra dupa ani multi de ucenicie, acest lucru este valabil cand cel care se hotaraste sa faca acest pas este constient de riscuri. Odata ajuns acolo satisfactiile sunt enorme; imaginati-va ca orice biker care stie sa struneasca o „bestie” gen R1 poate sa se inscrie in clubul donatorilor de adrenalina.

ProMotor