Istoria blocului ieșean pâna la revoluția din ’89

Apropo.ro / 22.09.2004, 17:45
Istoria blocului ieșean pâna la revoluția din '89
Înainte de al doilea razboi mondial existau cladiri cu locuințe, însa în accepțiunea specialiștilor nu reprezinta ideea clasica de bloc din zilele noastre. Cladirea din Piața Unirii, care adapostește la parter Galeriile de Arta, aparținea, înainte de

Înainte de al doilea razboi mondial existau cladiri cu locuințe, însa în accepțiunea specialiștilor nu reprezinta ideea clasica de bloc din zilele noastre. Cladirea din Piața Unirii, care adapostește la parter Galeriile de Arta, aparținea, înainte de naționalizare, familiei Braunstein, alte blocuri vechi sunt și pavilioanele CFR, construite în perioada antebelica. Însa avântul construcțiilor de blocuri a început în anii ’50.

Stil rusesc

În Pacurari, în rând cu BCU (Biblioteca Centrala Universitara) s-au ridicat primele șase blocuri din Iași, cu 400 de apartamente, numerotate de la 1 la 6.

Prof.dr.ing. Adrian Radu , specialist în construcții, era pe atunci inginer-șef la SOVROM Construcții: „S-a folosit caramida plina, cu grosimea peretelui de 42 de cm, cu planșee de beton armat și fundație de beton”. Lumea le cunoaște sub denumirea de „blocurile sovietice”, deoarece au decorații monumentale pe stil sovietic, cu soclu colorat, galben-verzui și cu reliefuri.

Aproape în același timp cu cele din Pacurari, și pe Lascar Catargi se construia, cu deosebirea ca erau simple, lipsea influența rusa. Într-unul dintre acestea, mai sus de Radio Iași, locuiește și profesorul Radu: „Sunt foarte rezistente și spațiul este mai mare, la 3 camere sunt 70 de metri patrați. Chiar daca au fost ridicate înainte de cutremurul din ’77, au rezistat foarte bine”.

Mult și prost

Dupa ’60 a început perioada „poleita cu aur”. Se primeau dispoziții de partid sa se construiasca cât mai multe apartamente dar cu puțina cheltuiala.

„Erau norme stricte, nu mai exista pentru arhitect o libertate de concepție”, marturisește Adrian Radu. Atunci s-au construit majoritatea blocurilor din Tudor Vladimirescu, Cantemir, Podu Roș, Tatarași, Pacurari, Zona Industriala, pâna la cutremurul din ’77.

„Nu erau dimensionate cum trebuie și s-a facut și economie la materialele de construcții. Pereții erau din caramida cu gauri, care este un bun izolator termic, însa este un material fragil”, spune Adrian Radu.

Cutremurul

Dupa ’77 s-au luat masuri suplimentare și s-au schimbat normele. Atunci au început sa se foloseasca stâlpi verticali de beton care consolideaza zidaria, însa se pierdea din protecția termica. Mai ales ca noile directive interziceau folosirea de materiale de izolație termica (vata minerala, polistiren expandat): „Ceaușescu a fost convins ca se cheltuie prea multa energie pentru aceste materiale”, își aduce aminte profesorul Adrian Radu.

Cu un an înainte de cutremur, Iliescu, care era prim-secretar la Iași, a vrut sa faca o fabrica de materiale de izolații termice. Însa Patilineț, fost șef al Securitații și care devenise ministru, deși nu se pricepea la construcții nici cât un magazioner, s-a opus. „A zis așa: Caldura se pierde numai prin ferestre„, poveșteste fostul constructor.

Locuințe mici

Pentru proiectarea blocurilor erau norme clare, pentru toata țara. Dupa 1970 planul era de 5.000 de blocuri pe an, astfel ca pâna-n 1989 Iașul s-a umplut de ziduri de beton, cu apartamente din ce în ce mai înghesuite. Primele blocuri, precum cele din Pacurari, erau considerate prea „luxoase”.

„Treptat, au început sa se impuna restricții tot mai mari. Pâna-n 1985 se foloseau panourile mari prefabricate. O excepție de la regula „mult și prost” sunt blocurile cu doua etaje din Târgu Cucului și Zugravi, cu șarpanta, construite între 1980 și 1985. Nici acestea nu au beneficiat însa de izolația termica”, mai spune profesorul Radu.

Tipuri de blocuri

* În 1955 s-au construit blocurile din Pacurari și Lascar Catargi, parter cu doua etaje, caramida plina.

* Dupa 1960 s-au ridicat cele din bulevardul Tudor Vladimirescu, parter cu trei etaje, cu acoperiș și cele din Piața Unirii. Tot în aceeași perioada s-au construit blocuri în Tatarași, Nicolina, Podu Roș (parter, cu patru etaje).

* În paralel, s-au construit ghetto-uri, blocurile de confort II, III și IV, în Ciric, Ciurchi și Alexandru cel Bun.

* Tot pâna-n 1985 s-au construit și blocuri cu panouri mari, în Nicolina, Tatarași, Alexandru, Mircea, Dacia, CUG, Pacurari și Oancea.

* Între 1980 și 1985 s-au construit blocurile „vila”, parter cu doua etaje, din Târgu Cucului și Zugravi, din zidarii portante.

* Tot din 1980 s-au construit blocuri din cadre lamelare, parter cu patru etaje, în Pacurari și CUG, și cu opt etaje, în Pacurari, Independenței, Canta și CUG, iar cu cadre clasice, tot cu opt etaje, în Ciric.

Muncitorii soldați

La prima generație de blocuri s-a lucrat cu soldați DGSM (Direcția Generala a Serviciului Muncii), adica tinerii cu dosar prost – fiii de chiaburi, de deținuți politici – și care-și efectuau stagiul militar într-un regim mai sever.

„Era o forma mai blânda a canalului, copiii aștia erau dați la șantiere. Erau în regim militar, aveau haine militare cenușii, dar lucrau ca și cum ar fi fost deținuți”, povestește inginerul Radu.

Oana Bugeag [Ieseanul]