Dragoș Bucur Actorul… zburator!

Pentru „Jurnal de calatorie” a revazut Slovenia, Serbia, Franța, Austria și a facut cunoștința cu Spania, Croația și Italia. Nu a fost nevoie decît de „un mare dor de duca”!

– Care au fost cele mai spectaculoase aventuri din calatoriile tale?
Arestarea lui Nea Gica, șoferul nostru, de catre poliția spaniola a fost clar un moment pe care nici unul dintre noi nu-l va uita prea ușor. Nea Gica a plecat la ora 9 dupa benzina și nu a mai venit. Feribotul era la ora 13 și cîțiva dintre noi și-au luat bagajele la spinare și au plecat. Alții au ramas sa îl caute pe Nea GicaÉ La un moment dat, chiar se zvonea ca l-ar fi jefuit hoții. Dupa un timp, l-am gasit, era bine și relaxat în beciul poliției, cu cafeaua în fața și învațînd spaniola de la polițiști.

– Cum realizați „desfașuratorul” unei emisiuni?
Nu prea am avut un desfașurator precis, ci mai degraba planuri și un mare dor de duca. Ajungeam într-un oraș pe la ora 14, cautam hotelul timp de o ora, ne instalam și apoi ieșeam la vînatoare de subiecte. Ne bucuram de orice era nou, incitant și demn de trait pîna dimineața la ora 4, cînd cadeam frînt. A doua zi dimineața, trezirea la 8, urma micul dejun, strînsul bagajelor și înapoi la drumÉ În orice moment, ne așteptam sa se întîmple ceva grozav pe care sa-l putem filma. Așa ca, uneori filmam cam 4-5 ore încontinuu, alteori așteptam foarte mult pîna sa ne „loveasca” vreun subiect. Foarte importanta a fost improvizația, a mea și a echipei.

– Ce traseu îți vei face pentru viitoarea ta vacanța?
Chiar mi-am dorit sa-mi iau familia și sa plec într-un loc de vis, dar nu ne-am potrivit cu zilele libere… IbizaÉ E un loc splendid cu oameni relaxați, multa voie buna și prețuri mult mai mici decît s-ar așteapta lumea. Pîna atunci însa, o sa plec la începutul lui septembrie în Colorado, cu Cornel Porumboiu, regizorul filmului „Visul lui Liviu”, în care am jucat rolul principal.

– Cum ai reușit sa gasești timp pentru emisiune, pe lînga proiectele tale ca actor?
Eu lucrez de obicei în televiziune pentru perioade scurte de timp. Așa ca nici în cazul emisiunii „Jurnal de calatorie” nu m-am abatut de la regula. Am filmat timp de 2 saptamîni și, între timp, am tras și o fuga la Viena sa filmez cîte ceva pentru un film austriac. Timp pentru proiecte interesante îți gasești, mai ales daca ești actor „independent”, așa cum sînt eu.

„Uneori, abia așteptam sa ma întorc în țara. Însa unele lucruri, cum ar fi coada de 3 ore la care trebuie sa stai în fața unui paznic plin de figuri, salariile de nimic, neseriozitatea din teatrele bucureștene, m-au facut sa îmi amintesc ca, totuși, naționalismul meu e puțin exagerat”