Acum vedem trenul pierdut al investițiilor straine

Atentatul de la Madrid a forțat autoritațile române sa aduca în discuția publica faptul pe care toata lumea îl știe: românii pleaca pe rupte la munca în strainatate, iar fara banii lor acum România ar fi în colaps economic. Numai ca în continuare administrația este paralela cu realitatea economica.

„Este o presiune enorma (în ceea ce privește lipsa locurilor de munca-n.red.) pe care noi, deocamdata, nu putem s-o realizam și, de aceea, rezolvarea pe care am gasit-o este plecare la munca în strainatate. A fost extraordinar de important faptul ca, periodic, pentru o perioada scurta de timp (…), am reușit într-un fel sa compensam locuri de munca, permițând românilor sa mearga sa lucreze și în strainatate”.

Adresându-se miercuri locuitorilor din orașul Vânju Mare, Adrian Nastase, prim-ministrul României, a deschis în mod public subiectul migrației masive la munca în strainatate a românilor, recunoscând practic eșecul autoritaților în atragerea de investitori care sa creeze locuri de munca.

Economia româneasca duce lipsa acuta de investitori straini, iar cele doua milioane de români care lucreaza acum în strainatate, la negru sau cu acte, în Spania, Italia, Germania sau Austria, au gândit simplu: daca investitorii straini nu vin aici, mergem noi la investitori.

Acționând dupa principiul „Nu ne vindem țara”, autoritațile au pus frâna la privatizare și nu au deschis economia investițiilor straine, așa încât între 1990-1996 nici macar 1% din capitalul social de stat nu a trecut în mâini private, iar investițiile straine au fost în același interval de doar 1,3 miliarde $. Exact cât au fost investițiile straine numai în anul 1997.

În acest timp, adica pâna în 1996, Ungaria, Cehia sau Polonia, care nu au acum sute de mii de oameni în Spania la munca, au atras investiții straine de 12 mld. $, 6 mld. $, respectiv de 5 mld.$. Din 2000 încoace investițiile straine au fost de peste un miliard de dolari anual, crescând chiar anul trecut pâna la 1,5 mld. $, dar decalajul acumulat în anii 1990-1996 nu a mai putut fi recuperat. Investițiile straine directe se ridica acum în România la circa 10 miliarde $, fața de circa 25 miliarde $ în Ungaria, peste 30 mld. $ în Cehia sau 40 mld. $ în Polonia.

Iar investițiile straine mari tot în la vecini merg: Hyundai a anunțat anul acesta ca face o fabrica de 700 milioane de euro în Slovacia, Whirlpool și Gillette investesc fiecare peste 100 mil. euro în câte o fabrica în Polonia. De asta nu erau polonezii în trenurile spre Madrid: ca au acasa unde sa munceasca, pentru ca investitorii straini au fost convinși de autoritațile locale ca merita sa investeasca acolo.

Legatura dintre migrație și investițiile straine este și mai vizibila daca ne uitam de unde pleaca cei mai mulți: din zona de nord-est și de sud a țarii, adica din Moldova și Muntenia. Adica chiar din zonele unde sunt cele mai puține investiții straine. La Timișoara, Sibiu sau Arad au mai ajuns investitori straini, dar la Vaslui, Pașcani sau Târgu-Jiu ioc.

Și creșterea economica a început sa se bazeze pe banii trimiși de afara (creșterea PIB de 4,9% de anul trecut s-a bazat pe consumul populației cu 7%, iar salariul mediu din țara n-a crescut la fel), astfel încât aceste indicator este devine aproape nerelevant pentru dezvoltarea economica propriu-zisa a României. Dealtfel, cele peste 2 mld. $ (conform datelor BNR, cu tot cu transferuri neoficiale suma poate ajunge la circa 4 mld. $) trimise anual acasa de cei care muncesc în strainatate ajuta nu numai la creșterea economica, ci la rezolvarea tensiunilor din economie.

„Banii trimiși de oamenii care lucreaza în strainatate au contribuit la finanțarea balanței de plați mai mult decât investițiile straine. Fara acești bani, probabil ca deficitul de cont curent ar fi fost cu 4-5% mai mare, ceea ce ar fi creat mari probleme. De asemenea, acești bani sunt o plasa de siguranța pentru social pentru familiile ramase aici și, de ce nu, o sursa de acumulare. În plus, și rata șomajului ar fi fost substanțial mai mare daca acești oameni n-ar fi plecat la munca, ceea ce ar fi creat o situație tensionata pe piața muncii”, explica analistul economic Daniel Daianu, fost ministru de finanțe.

Însa autoritațile române s-au dovedit paralele nu numai cu știința de a atrage investitorii straini în țara pâna acum, dar și cu administrarea sau sprijinirea, pe o cale sau alta, a celor care pleaca sa-și gaseasca de lucru în strainatate.

Dupa cum s-a dovedit în cazul celor uciși în atentate de la Madrid, autoritațile române, locale sau la nivel central, nu cunosc cine a plecat, de când, unde și în ce condiții. De asemenea, pe unde se duc oamenii sunt ” de capul lor”: nu exista contacte reale cu comunitațile din zonele respective, iar demersurile pentru obținerea unor condiții mai bune de munca pentru proprii concetațeni abia acum se fac de catre statul român.

„Suntem într-un efort extraordinar de a reglementa aceste aspecte (privitoare la condițiile de munca și la drepturile sociale ale celor care muncesc în strainatate -n.red) cu guvernele straine în așa fel, încât sa eliminam aceste aspecte (ca locurile de munca în strainatate sa nu fie identice, prin neplata taxelor, cu cele din economia subterana n.red.)”, a mai spus miercuri premierul Nastase.

„Necazul este ca aceasta tema n-a ieșit la iveala cu atâta acuitate decât acum, când de fapt de mult ar fi trebuit. Statul român are obligația cel puțin morala sa negocieze cu statele unde merg românii la munca condițiile necesare pentru asistența. Una este când ai 30.000 de oameni la munca, și alta când ai 300.000. Trebuie negociate condiții mai bune”, explica Daniel Daianu.

Masivitatea exodului forței de munca românești în strainatate iese și mai bine în relief daca îi raportam pe cei plecați la populația activa.

Cei doua milioane de români reprezinta sub 10% din populația totala, dar reprezinta 25% din populația apta de munca, adica din cei 8,3 milioane de români care au între 20 și 45 de ani. Practic unul din patru români din aceasta categorie de vârsta, cea mai productiva, lucreaza acum în strainatate.

România tinde sa devina o cochilie goala, o țara în care, ca la razboi, mai ramân acasa batrânii, femeile și copiii. Iar pe aceasta cochilie, traiesc cei un milion de bugetari care nu ți-au redus în ultimul an rândurile proporțional cu numarul celor pe care îi deservesc, ci dimpotriva.

Cum este însa vazuta situația din afara României, de catre cineva care lucreaza în strainatate și se pricepe și la economie?

Dana Armean, fost analist în cadrul grupului The Economist și avocat în cadrul Linklaters la Londra, este de parere ca politica economica a Guvernului denota lipsa de strategie economica.

„Nu ajuți cu nimic moralul muncitorilor români și nici nu îi educi daca le spui ca cel mai repede se învața etica profesionala la cules de capșuni în Spania sau mai știu eu unde. Discursul premierului este un amestec de onestitate naiva fața de realitatea economica din țara (numarul pensionarilor e mai mare decât al forței de munca oficiale), care îngrijoreaza Vestul de mulți ani când vine vorba de România. A fost un accept al faptului ca guvernul se bazeaza mult prea nerealist pe miliardele care intra din exterior în cuferele guvernului de la românii plecați. O astfel de politica economica nu poate sa fie susținuta pe durata lunga și denota o lipsa de strategie economica”.

Mihai Buia, directorul diviziei de corporate banking a HVB România, considera plecarea persoanelor necalificate la munca în strainatate este un fenomen normal, atâta timp cât mulți dintre cei care ar fi putut crea locuri de munca în România (cei cu studii superioare) au ales și ei sa paraseasca țara.

„În cazul forței de munca înalt calificata – deci a carei pregatire a costat România foarte mult – plecarea nu este un lucru bun pentru ca ilustreaza o situație nefericita: inabilitatea de a valorifica acesta forța de munca în mod superior pe plan local. Plus valoarea produsa de acești oameni va ramâne în cea mai mare parte în alte buzunare. Pentru cei mai puțin calificați, în masura în care nu exista oportunitați locale – acestea fiind dependente de masa critica de oameni cu studii superioare plus antreprenori – cred ca munca în strainatate este un fenomen bun”, spune Buia.

Directorul de la HVB este unul din puținii exponenți ai categoriei de români care au lucrat în strainatate (la BERD în acest caz) dar s-au întors în România.

Andreea Petreanu, analist la banca de investiții Morgan Stanley la Londra, este de parere ca încurajarea imigrației trebuie facuta cu atenție, abia dupa ce exista semnale ca românii care pleaca sunt înlocuiți la rândul lor de straini care vin la munca în România.

„Întrebarea este daca oamenii care merg sa lucreze în strainatate se mai întorc în România sau mai mult, daca ei sunt înlocuiți cu forța de munca de calitate relativ similara din imigrația altor popoare în România. Are loc un schimb de forța de munca sau este un flux negativ, în care numarul celor care pleaca este considerabil superior celor care vin in Romania? Ideal ar fi organizarea unui program de echilibru prin care sa se încurajeze migrația temporara (pentru studiu sau munca) dar și aducerea înapoi a unor persoane specializate. Nu cred ca oamenii trebuie încurajați sa plece doar pentru „un ban în plus””, afirma Andreea Petreanu.

Specialiștii în resurse umane considera ca încurajarea plecarii forței de munca în strainatate reprezinta de fapt o recunoaștere în termeni oficiali a faptului ca ceea ce exista în România ca standard ocupațional și ca oferta de munca nu acopera nevoile financiare ale oamenilor.

„De fapt, aceasta este problema, pentru ca munca pe care o presteaza românii în strainatate este aceeași pe care o fac în România, numai ca acolo sunt mai bine platiți. Nivelul salarial pentru un anumit nivel al populației nu este suficient pentru ca a-și întreține familia și în asta consta incapacitatea autoritaților”, a declarat Daniela Briceag, executive manager al Pay Point, companie specializata în domeniul capitalului uman.

Exista însa și voci care vad numai efecte pozitive în fenomenul plecarii românilor la munca în strainatate. Daniel Badea, avocat partener la casa de avocatura Badea, Radu, Georgescu & Asociații, considera ca imigrația este un fenomen normal, resimțit în urma cu mai mulți ani și de alte țari din Europa Centrala și de Est.

„Cred ca plecarea românilor la munca peste hotare este un factor natural. Acelasi fenomen a fost resimțit de Cehia, Polonia, Ungaria la începutul anilor ’90 și cred ca așa a început sa se dezvolte clasa mijlocie în cele trei țari. La noi, chiar daca se întampla zece ani mai târziu, fenomenul este benefic pentru cel puțin urmatoarele motive. Indiferent la ce fel de munca se pleaca, majoritatea celor care pleaca se vor întoarce mai bogați, mai bine pregatiți și având o idee clara despre ce înseamna economia de piața și competitivitatea”, afirma Badea.

Daniela Briceag de la Pay Point spune și ea ca problema plecarii românilor la munca în strainatate are elemente pozitive, dar și negative în funcție de categoriile sociale la care ne raportam.

„Exista categoria românilor care pleaca pentru o perioada de timp, sau chiar de mai multe ori pâna acumuleaza suficient capital pentru a se întoarce în țara și pentru a porni o afacere. Aceasta tendința este benefica atât pentru ca determina dezvoltarea sectorului privat, dar și pentru ca românii învața cultura muncii din strainatate pe care o vor aplica în țara”, considera Daniela Briceag.

În ceea ce privește efectele negative, acestea provin în principal din faptul ca mai exista o categorie sociala – specialiști, personal supracalificat – care nu se mai întoarce în țara. „Pierdem iremediabil foarte mulți specialiști, implicațiile pe termen lung fiind foarte mari. Una dintre acestea este ca generațiile care vin și care au vazut astfel de exemple vor fi tentate sa le urmeze”, a conchis ea.

Românii, tot cu ochii dupa un job afara
Pespectiva unor câștiguri substanțiale îi face pe tot mai mulți dintre români sa-și doreasca sa plece sa munceasca în strainatate. Potrivit datelor furnizate de Organizația Internaționala pentru Migrație (OIM), numarul românilor care lucreaza dincolo de granițe depașește 1,7 milioane. Este de așteptat ca numarul acestora sa creasca în condițiile în care un studiu recent realizat prin intermediul Internetului a aratat ca mai mult de jumatate din românii cu vârsta cuprinsa între 18 și 45 de ani intenționeaza sa-și caute un loc de munca în strainatate.

Potrivit studiului realizat de compania de marketing ConsoDATA, 57,53% din români intenționeaza sa-și gaseasca un job dincolo de granițele României, grupa de vârsta 18 – 25 fiind cea mai atrasa de mirajul strainatații.

Principala motivație pentru care românii își cauta un loc de munca afara este câștigul financiar mai mare. De altfel, potrivit OIM, în timp ce venitul mediu lunar al unui cetațean român este de o suta de euro, o familie cu unul sau mai mulți membri plecați la munca în strainatate are un venit mediu de 265 de euro pe luna.

Pe locurile urmatoare în clasamentul motivelor invocate se situeaza dobândirea unei experiențe profesionale și schimbarea mediului de lucru și a culturii. Numai 6,97% din români spun ca ar pleca la munca în strainatate din curiozitate.

În ceea ce privește destinațiile preferate, studiul ConsoDATA releva faptul ca cei mai mulți dintre români, respectiv 53,4%, își doresc sa lucreze în țarile membre al Uniunii Europene. Numai 37,06% din români ar dori sa plece în SUA, Canada sau Australia, iar 3,07% prefera Israelul.

Anul trecut, țarile de destinație alese de români pentru migrația muncii au fost (în ordine descrescatoare) Italia, Spania, Germania, Israel, Ungaria, Grecia, Belgia și Austria, primele trei state ramânând – potrivit specialiștilor – în topul preferințelor românilor și pe viitor. De asemenea, mai mult de jumatate din totalul migranților români care au lucrat în strainatate din 1990 și pâna anul acesta au ales Italia, Spania și Germania.

Cele mai importante surse de informare despre locurile de munca din strainatate sunt site-urile de joburi internaționale, care sunt vizitate de 56,53% din românii dornici sa plece la munca, Ministerul Muncii – la serviciile caruia recurg 7,65% din români și Oficiul pentru Migrația Forței de Munca – la care recurg 5,66% din cei interesați de un job în strainatate.

Studiul a încercat sa afle și care este parea celor care nu au de gânda sa plece din țara pentru a munci. 36,09% din români spun ca prefera sa ramâna în țara pentru ca nu pot sta departe de casa și familie. Alte motive invocate au fost: lipsa de credibilitate a ofertelor – 21,78%, dificultațile financiare – 15,35% sau slaba cunoaștere a limbilor straine – 8,02%.

Oricum, în acest moment, o familie de români din zece are cel puțin un membru plecat la munca în strainatate.

Opoziția crede ca românii din strainatate au salvat Guvernul Nastase
Incapabile sa ofere o alternativa românilor care aleg sa munceasca în strainatate, autoritațile politice de la București încep, în fine, sa ia în calcul acest segment important (aproximativ doua milioane de români muncesc legal sau ilegal în strainatate). Ignorat pâna acum din punct de vedere politic, segmentul românilor care pleaca sa munceasca în strainatate intra, treptat, și în atenția strategilor partidelor politice.

De pilda, Alianța PNL-PD, care a început sa-și redacteze programul de guvernare, va include prevederi prin care inclusiv românii care pleaca sa munceasca ilegal în strainatate sa fie determinați sa încheie asigurari sociale și medicale. Vicepreședintelui PD, Paula Ivanescu, a spus ca ar trebui facuta o campanie de informare pentru românii care muncesc la negru, în care sa fie informați asupra riscurilor ce deriva din neîncheierea asigurarilor medicale sau sociale.

De cealalta parte a baricadei politice, primul ministru Adrian Nastase a spus ca Guvernul cauta soluțiile pentru ca toate veniturile obținute în acest fel – deci și cele ale românilor neînregistrați oficial – sa intre în bugetul de stat. Mai exact sa fie impozitate.

Liderii politici au fost prinși nepregatiți în fața numarului mare al românilor care au ales sa munceasca în strainatate. Nu au fost încurajați în nici un fel, nu au existat politici sociale care sa-i includa. Însa, în pofida acestui lucru și a riscurilor pe care le implica (inclusiv atentale de la Madrid sau din Israel, doua state în care numarul românilor plecați la munca este semnificativ), ponderea celor care aleg sa lucreze peste granițe este în creștere.

Exodul forței de munca române în strainatate, accentuat dupa eliminarea obligativitații vizelor în statele Uniunii Europene, este încurajat la nivel declarativ atât de putere – prin premierul Adrian Nastase – cât și de opoziție.

Președintele liberal Theodor Stolojan afirma ca în ciuda restricțiilor la libera circulație a forței de munca din statele comunitații europene, exodul forței de munca românești în strainatate va continua pe de o parte din cauza standardului de viața scazut din România, iar pe de alta parte ca urmare a faptului ca în UE exista un deficit masiv de forța de munca cu calificari pâna la nivel mediu în anumite profesii (agricultura, asistența medicala, alimentație publica, turism).

De ce Guvernul nu are probleme cu finanțarea deficitului
Din perspectiva stabilitații macroeconomice, exodul forței de munca românești în strainatate are efecte pozitive, apreciaza președintele liberal: „Reprezinta salvarea Guvernului Nastase de la o criza în domeniul mijloacelor de plata straine. Cele circa doua miliarde de euro explica de ce actualul Guvern nu are dureri de cap cu finanțarea deficitului comercial în creștere”.

Theodor Stolojan explica faptul ca intrarea pe piața a celor peste doua miliarde de euro aduși în țara de românii care lucreaza în strainatate determina un exces pe piața valutara, iar pentru a nu conduce la aprecierea prea puternica a leului – ceea ce ar determina reducerea exporturilor – BNR este obligata sa cumpere excesul de valuta marind rezervele internaționale ale României. Însa, dezavantajul este, potrivit lui Stolojan, ca BNR a lucrat în pierdere în ultimii doi ani din cauza ca a fost nevoita „sa sterilizeze” excesul de lei.

Din punct de vedere social, românii care pleaca masiv sa munceasca în strainatate determina ca cifrele de șomaj sa se afle la un nivel scazut.

Însa, președintele liberal spune ca aceste aspecte sunt doar aparent pozitive într-o perioada de tranziție întrucât partea goala a paharului în aceasta situație este ca valoare pe care o creeaza aceasta forța de munca ramâne în strainatate.

Din acest motiv, fostul prim-ministru considera ca acum România are datoria sa aplice politici economice care sa permita crearea mai multor locuri de munca în România . O asemenea politica, înseamna, potrivit lui Stolojan, un mediu de afaceri favorabil întreprinzatorilor, investitorilor – care sa creeze locuri de munca -, reducerea substanțiala a fiscalitații, a birocrației și corupției.

Sorin Pâslaru / Laurențiu Ispir / Miruna Lebedencu / Mirela Luca
Ziarul Financiar