Manageri sraini pentru patroni români: o rara avis

Ideea materialului a venit, de unde altundeva?, de la ruși. Recent scriam în ziar ca rușii bogați au început o adevarata vânatoare de capete straine, adica de directori executivi straini, cu experiența, în masura sa înbunatațeasca cultura corporatista din Rusia și sa sprijine deschiderea companiilor rusești catre restul lumii. La noi cum o fi oare?

Deocamdata, agențiile de recrutare spun ca angajarea managerilor straini nu a devenit o tendința pe piața muncii. „Nu se poate vorbi despre o tendința pe piața româneasca – sunt cazuri izolate. Tendința este de a promova în posturi de conducere români”, spune Mihaela Perianu, general manager al companiei AIMS Human Capital România.

Experții în recrutare considera ca aceasta „înclinare” catre management strain este fireasca în special pentru companiile românești care doresc sa iasa pe piețele externe. Managementul strain poate aduce o alta viziune sau perspectiva asupra afacerii, pieței, poate aduce know-how, contacte și oportunitați de care este nevoie într-o piața concurențiala.

Nevoia de expansiune
Monica Vrabiescu, managing director al companiei de recrutare Hill Romania, spune ca exista mai multe motive pentru care se recurge la management strain, în funcție de categoriile din care fac parte firmele sau proprietarii.

„Sunt firmele care și-au stabilit ca strategie expansiunea și catre alte piețe, în afara României – care vor sa vânda produse sau servicii la export. Unele dintre acestea își stabilesc și filiale în piețele mai importante de desfacere. Acestea au nevoie de manageri care vin din afara, pentru ca dau credibilitate firmei românesti în penetrarea piețelor straine, știu cum functioneaza și care sunt pârghiile comerciale în piețele din afara; unde, cum și cui trebuie sa se adreseze”, spune Vrabiescu.

O alta categorie este reprezentata de firmele care au ajuns într-o competiție puternica cu altele care au manageri straini și își cauta manageri de același calibru, pentru a putea „ține pasul” și pentru a se asigura ca business-ul lor are structura, mijloacele, know-how-ul care permit dezvoltarea în ritmul și direcția corecta, fara a pierde în cotații în fața partenerilor de afaceri.

Out of the box thinking
„De asemenea, mai sunt și firmele în care sunt acționari fondurile de investiții – care sunt interesate în rentabilizarea întreprinderilor respective și creșterea valorii acestora. Managerul / managementul strain are așa-zisa misiune de ‘turnaround’ care presupune evaluarea, schimbarea și valorificarea investiției și este vazut ca esențial în asigurarea succesului.

În aceasta situație, este important ca managerul sa aiba, în afara de celelalte calitați, cunoștințe specifice postului și ceea ce se cheama ‘out of the box thinking’ pentru a vedea valoarea, oportunitatea dincolo de ce este în prezent, și pentru a putea restructura, rentabiliza”, a mai spus managerul Hill.

O ultima categorie este cea a firmelor care încearca sa se repoziționeze pe piața. „Atunci când acționarii vor sa repoziționeze firma sau marca pe piața, angajeaza fie un management strain, cu misiune speciala, țintita și pe durata prestabilita, fie consultanți straini care asista managementul autohton pe durata derularii programului.

Aceasta poate fi o situație similara cu angajarea de catre partide sau candidați politici a consultanților straini pentru campania electorala – misiunea acestora este clara, se bazeaza pe experiența și succesele repurtate în situații similare. În plus, presupune o viziune și o percepție noua, diferita de a celorlați, ceea ce poate scoate mult în evidența beneficiarul”, a mai spus Vrabiescu.

La rândul sau, Mihaela Perianu, spune ca managerii straini au competențe pe care nu le gasim la cei români, în special în ceea ce privește intrarea pe noi piețe de desfacere în țarile vestice sau în America. „Ei au atât o experiența internaționala de lunga durata, cât și o experiența mult mai mare în sistemul capitalist, și pot oferi o perspectiva internaționala asupra afacerilor. Noi, românii, trebuie sa ne obișnuim cu idea ca nu le știm chiar pe toate și ca e câteodata nevoie sa mai învațam și de la alții”, a mai spus Perianu.

Reprezentanții companiilor de recrutare spun ca au avut solicitari din partea companiilor românești pentru recrutarea unor manageri straini, dar nu au fost cereri explicite. „Nu s-au cautat nume, ci un anumit profil personal și experiența”, a declarat Minerva Cernea, contry managerul firmei de recrutare Pedersen & Partners Romania.

Ea a adaugat ca, în general, managerii straini sunt mult mai bine platiți decât cei români, dar lucrul acesta nu-i deranjeaza pe patronii români. „Adesea managerii straini sunt mult mai ‘scumpi’ decât cei români, dar și rezultatele pe care aceștia le produc pot fi substanțial mai bune”, a mai spus Cernea.

Au fost 16
„La un moment dat, în perioada 2000 – 2001 am avut 16”, spune Dinu Patriciu, președintele grupului petrolier Rompetrol. „În timp numarul lor a mai scazut, pentru ca oamenii pe care i-au pregatit s-au întors, au MBA-uri, sunt pregatiți și strainii pot fi înlocuiți. În prezent în Rompetrol sunt trei directori straini. Și mai precis numai unul, Phil Stevenson, partenerul meu, este amrican get-beget, ceilalți doi mai au legaturi cu România”, a precizat Patriciu.

Și președintele Rompetrol crede ca un director strain poate aduce un plus de credibilitate unei companii, pe lânga puterea de a modifica cultura unei companii. „Economia privata pacatuiește. Jumatate din sector este reprezentat de multinaționale, cu structuri bine puse la punct. Restul, aflate în proprietatea românilor, au structuri piramidale, conduse de un manager-proprietar.

Acești manageri-proprietari trebuie sa înțeleaga ca separarea proprietații de management este absolut necesara, pentru ca altfel se ajunge la un conflict de interese: managerul, managerii sunt preocupața de dezvoltarea business-ului, în timp ce interesul proprietarului este încasarea dividendelor. Se junge în situația în care managerii-proprietari își „fura” propriile companii, din cauza interesului de a-și spori averea neta, și nu înțeleg aceasta contradicție”, a adaugat Dinu Patriciu.

Phil Stephenson este director general adjunct la Rompetrol. A venit la Rompetrol dupa ce a lucrat pentru Trezoreria Statelor Unite, la departamentul de Afaceri Internaționale, cu acces la informații „top secret”. Misiunea lui la Rompetrol consta în strângerea de fonduri pentru extinderea grupului, realizarea de fuziuni și achiziții sau încheierea unor parteneriate strategice cu jucatorii de pe piața globala a energiei.

Phil Stevenson, este nascut în Texas, a lucrat în Washington, și-a întâlnit soția în Germania, relația a continuat în India, s-au casatorit în Africa, au trait în Statele Unite și s-au mutat apoi la București.

De la antipozi
În urma cu câțiva ani omul de afaceri reșițean Ilie Stoichescu și-a diversificat afacerea și a intrat și pe piața transporturilor internaționale de marfuri, dupa ce a început cu Terrasat, o companie de televiziune prin cablu. A început cu cinci camioane, dar în prezent firma Transcondor are 120 de camioane, este pe un loc fruntaș în țara și este condusa de un director venit tocmai de la antipozi, din Noua Zeelanda.

„În transporturi tentațiile sunt mari pentru mici ciupeli, pentru șmecherii. Cum nu ma puteam ocupa de ambele afaceri, l-am angajat de Duane Runciman. Un manager strain este în masura sa elimine reținerile partenerilor straini cu care colaborezi și aduce, în plus, un câștig de imagine și de mentalitate”, spune Ilie Stoichescu. Neozeelandezul a activat la Pepsi Cola Rusia, Brau Union și Danone România. „Când ai de-a face cu clienți manageri straini, el se înțelege mai bine cu ei, nu neaparat datorita limbii, dar a faptului ca ei au foarte multe lucruri în comun”. Cum pot fi atrași strainii? „Cu o anumita poziție, cu libertate de decizie, cu satisfacții și, bineînțeles, cu bani”, mai spune Ilie Stoichescu.

Cazurile de mai sus nu sunt singulare, manageri straini lucreaza în România și pentru banci, companii de asigurari sau de medicamente. Totuși, cu toate ca beneficiile nu sunt de lepadat, fenomenul nu are amploare. Înca.

Modelul rus
Înainte de criza financiara din 1998 companiile multinaționale din Rusia începusera sa renunțe la angajații expați din vest, însa acum directorii executivi straini cu experiența au din nou cautare. Ei sunt angajați de catre grupurile rusești care sunt dornice sa devina mai deschise fața de restul lumii.

Apetitul pentru straini reflecta recunoașterea tot mai mare a faptului ca este important sa se îmbunatațeasca cultura corporatista din Rusia. În plus se afirma tot mai mult dorința de a prezenta o noua fața potențialilor parteneri corporatiști din afara Rusiei și piețelor de capital straine de unde multe companii rusești spera sa strânga bani. Grupul Sual, al șaselea mare grup din industria aluminiului la nivel mondial, a angajat anul trecut un strain, și anume pe sud-africanul Chris Norval, pe postul de director executiv al noului holding creat de companie.

TNK-BP, compania rezultata din asociera de 7 mld.$ dintre grupul petrolier rus TNK și omonimul britanic British Petroleum (BP), va fi condusa de catre americanul Robert Dudley. „Totul face parte din globalizarea Rusiei”, spune Mikhail Fridman, director al grupului Alfa, care are și câțiva directori executivi straini. Recesiunea economica din majoritatea țarilor dezvoltate a contribuit la crearea unui surplus de specialiști de nivel mediu pentru care ideea de a lucra pentru o companie rusa a devenit mult mai acceptabila decât acum câțiva ani.

„Cu siguranța este o piața a cererii, iar Londra și Wall Street-ul nu sunt prea atractive la acest moment”, este de parere Taru Oksman-Ison, director al Principal Search, o firma de head-hunting care are o serie de comenzi și din Rusia. Cei mai cautați sunt rușii repatriați, din care mulți s-au nascut și au fost crescuți în fosta Uniune Sovietica, dar care au plecat în vest pentru studii, munca și chiar cetațenie. Acum, având în vedere rapida restructurare a Rusiei și ritmul susținut de creștere economica pentru rușii care au plecat în vest poate sa para din nou atractiva ideea de a reveni acasa.

Companiile rusești au devenit și ele mai deschise la ideea de a angaja straini la cele mai ridicate niveluri ale conducerii. Acest lucru reflecta ambiția lor de a se ridica la nivelul internațional, oferta redusa de talente locale pentru nivelurile de vârf și uneori dorința de a folosi persoane care nu sunt implicate în structurile interne ale lumii corporatiste ruse. „Poate fi vorba despre imaginea publica, dar și despre experiența, reputație și abilitatea de a comunica cu acele parți ale lumii unde exista o mare parte din bogația lumii”, spune Maarten Pronk, care a fost recrutat de la banca olandeza Rabobank pentru poziția de prim vice-președinte al Nikoil Bank.

„Atunci când ei își doresc credibilitate pe piețele din vest, și vor sa-și consolideze relațiile din strainatate, încep sa angajeze în special directori financiari straini”, spune Mark Jarvis, director în cadrul Ernst&Young. Companiile au început sa se orienteze și catre Europa Centrala și de Est. De exemplu, Alfa Bank tocmai a angajat un polonez, care anterior lucrase la Citibank, pentru a-i conduce noile operațiuni de Express banking.

Miruna Lebedencu / Dorin Oancea
Ziarul Financiar