Ultimul fan isteric

Uite ce a facut tehnologia din muzica ! A transformat-o încet încet într-un hypermarket superaglomerat, plin cu artiști și armatele lor agresive. Noii veniți abia mai gasesc un loc de parcare, daramite sa mai și ajunga pe raftul de la intrare spre a fi gustați, ingerați și apreciați. E un imens furnicar, în care, pe lânga instrumentiști și guriști, sunt antrenați o gramada de oameni care-și gasesc întotdeauna justificarea muncii lor.

Sloganul : „e loc pentru toata lumea”… și daca nu e, atunci ne facem loc, chiar daca asta înseamna sa cotropim și sa sufocam noi teritorii. Din cauza acestei ofensive, unele manifestari specifice industriei, sunt pe cale de dispariție.

Spre exemplu, ați remarcat ca încep sa dispara fanii isterizați ? Acele fete care urla ragușite pâna la caderi de calciu, leșinând rând pe rând cu ochii satisfacuți și înecați în lacrimi. Fanii care îmbrațișeaza prosopul jegos aruncat în public de idolul asudat. Hordele de fanatici care se târesc pe limuzina starului, devorându-i tabla și care noaptea se viseaza în scene erotice cu el (sau macar cu limuzina lui). Încep sa dispara mega fancluburile cu divizii, reprezentanțe și întâlniri, cu teancuri de articole decupate din reviste, cu schimburi de poze și comerț cu autografe…

Nici Michael Jackson nu mai e ce a fost. Se dezmembreza și el, se farâmițeaza precum aceasta comunitate de fani.

E și normal. Oferta e atât de bogata încât e imposibil sa te concentrezi în a venera un singur artist. Mai ales ca și aceștia din urma, în disperarea lor, de cele mai multe ori, demareaza o cariera solo, încep sa aduca diverse influențe, se fac vazuți în orice împrejurare, doar-doar vor ramâne pe val…(Și ce e val…) Degeaba se încapațâneaza cineva sa ramâna fanul isteric al unui singur idol. Nu mai are cum. Nu are cu cine. Prietenii lui nu sunt la fel de înfocați. Ei mai asculta și altceva, iar dupa parerea lor trebuie sa fii tâmpit sa te dai în spectacol într-o gramada dezordonata de disperați. Mai bine își fac și ei o trupa, ca nu e mare lucru. Doar „e loc pentru toata lumea”.

Și uite așa, peste ceva timp, ultimul fan isteric de pe pamânt, se va trezi ca a ramas singur. Urla singur, leșina singur și privește singur la idolul lui care curge de prin toate canalele media. Nu mai e nimeni lânga el. Ceilalți, înca de la cele mai fragede vârste, au depașit deja curentul numit „iluminarea fanilor isterici”… Singuraticul mai țipa de vreo câteva ori în surdina. Apoi, la lansarea nolui album, când reporterul întreaba – pe când umatorul album – ultimul fan isteric își va pierde și el rabdarea și se va transforma brusc într-un fan temperat…

Ernest Fazekas