Berlusconi în corzi!

Silviuccio are probleme. Premierul italian Silvio Berlusconi, caci lui i se adreseaza acest grațios diminutiv, trece printr-o perioada teribil de proasta: la alegerile din aprilie 2006 și-ar putea pierde postul de prim-ministru (sondajele dau drept caștigatoare formațiunea de stanga a lui Romano Prodi, cotata în prezent cu 56% din preferințele alegatorilor), are o groaza de dușmani și, de curand, a devenit calul preferat de bataie al lui Roberto Benigni.

OK, de fapt Benigni e un vechi inamic al lui Berlusconi, doar ca de data asta pirpiriul regizor are un coleg de lupta în persoana lui… Adriano Celentano! Ah, da; daca nu știți cine e Celentano, întrebați-va parinții, sau, și mai bine, bunicii. În anii ’60 ai secolului trecut, Adriano Celentano (69 de ani) era echivalentul italian al lui Elvis Presley; era, pe atunci, cel mai cunoscut star rock al Italiei (și un mare afemeiat…).

De atunci, încoace, fostul cantareț a încercat, cu un succes notabil, actoria, și-a redescoperit credința catolica și, cu timpul, a devenit un fel de emblema pop a Italiei – ceva în genul lui Gica Petrescu, doar ca puțin mai tanar și mult mai zurbagiu.

Periodic, Celentano se întoarce în televiziune în show-uri care fac audiențe spectaculoase. Ultimul din serie, intitulat „Rockpolitik”, un amestec de satira, cantecele ireverențioase și discurs politic nedeghizat difuzat de RAI 1 în patru episoade, a starnit indignarea lui Berlusconi și a aliaților acestuia, dar și imense hohote de ras. Episodul în care Celentano l-a avut invitat pe Roberto Benigni a facut senzație, cu o audiența de 12,544 milioane de telespectatori și o cota de piața de 49,42% (apropo, a fost programul cel mai urmarit al anului dupa Festivalul de la Sanremo).

Italienii s-au ținut cu mainile de burta de ras: „un lucru, unul singur!”, mormaia Benigni în timp ce se plimba preocupat pe scena, încercand sa gaseasca ceva bun facut de Berlusconi pentru țara. Poate știe un prieten al premierului ceva? Benigni simuleaza ca da un telefon: „Nimic. Da’ a zis ca da și el niște telefoane și ma suna maine dimineața.”

Show-ul Benigni-Celentano, care a durat 40 de minute batute pe muchie, a mai avut – printre multe altele… – o scena absolut demențiala, în care micuțul cineast a aparut îmbracat într-o rochie roșie de subreta, pe care apoi a scos-o în direct, dupa care a venit marea finala: un duet cu Celentano, cu Benigni în izmene, pe o celebra piesa a acestuia („suntem cel mai frumos cuplu din lume”!). De cateva ori, camerele de luat vederi au aratat echipa tehnica de pe platou, razand cu lacrimi. În zilele de dupa show, atat „Corriere della Sera”, cat și „La Repubblica” jubilau de încantare, caci au dedicat emisiunii celor doi cate patru pagini.

De fapt, „Rockpolitik” nu e doar un show de divertisment; în timpul emisiunii, Celentano a proiectat pe un ecran gigantic rezultatul raportului Freedom House pe 2005 despre libertatea presei din Peninsula. Italia e în categoria țarilor cu presa parțial libera, pe locul 79, precedata de… Bulgaria și urmata de Mongolia! (Romania e pe 104, în urma Mozambicului și înaintea Turciei…)

Problemele presei italiene dateaza de multa vreme, însa din 2001, de la alegerea lui Berlusconi în funcția de premier, conflictele între ziariști și putere par sa fi intrat într-o faza acuta. Actualul premier este cea mai bogata persoana din Italia, cu o avere estimata de „Forbes” la 12 miliarde de dolari, și deține în acest moment controlul direct sau indirect asupra a șase din cele șapte canale tv naționale, adica peste 90% din audiența. Prin compania sa de televiziune, Mediaset, este acționar principal la cele trei mari canale tv private, iar ca prim-ministru își poate exercita influența asupra celor trei canale ale postului public, RAI. De asemenea, Berlusconi deține acțiuni la doua dintre cele opt cotidiene naționale din Italia.

Afla mai multe despre acest subiect numai din