… amorul dintre vedeta și public

Va iubesc, Dumnezeu sa va binecuvanteze, aș vrea sa le mulțumesc fanilor mei, fara voi n-aș fi fost aici… Am dat doar cateva exemple de mulțumiri venite din partea superstarurilor pentru public. Dar le pasa lor într-adevar de noi!?

Cine a generat aceasta meditație mult prea adanca pentru un showbiz atat de vesel? Ei bine, un interviu cu George Clooney, absolut beton, m-a aruncat în groapa cu filosofari. Iata ce zice omul nostru, candva unul din sutele de juni-primi, azi unul dintre cei mai inteligenți actori de pemarele ecran: „Habar n-am cum ma percep oamenii. Mult timp mi-am dorit din suflet ca publicul sa ma iubeasca. Azi chestia asta nu ma mai intereseaza deloc.” Pare o atitudine obosita, de pensionar… Atunci, cum ne explicam faptul ca George face filme și roluri din ce în ce mai bune?

Cred ca acesta este momentul cheie în viața oricarui star. Momentul în care se crede iubit de tot Universul pentru simplul fapt ca a ieșit pe sticla sau pe ecran! De aici se desprind doua categorii de staruri: cele care toata viața lor vor alerga dupa notorietate și cele care, la un moment dat, se vor opri și își vor da seama ca chestia asta cu iubirea publicului e nimic pe langa un film sau o muzica sau o emisiune, cu adevarat bune. Așa apar penibilii de 40-50 de ani care înca mai plang dupa gloria adolescentina de altadata. Și așa apar adevaratele staruri care, la un moment dat, se rup de dependența de iubire și încep sa devina legende. Clooney e din aceasta ultima categorie.

La noi, showbizul e tanar, are vreo 15 ani (am exclus shobizul „roșu”, de dinainte de ’89 – eu zic ca ala e totuși altceva). Așa ca abunda disperarea afișata dupa public. Cand voi vedea vreun Clooney autohton spunand ca asta cu iubirea e o chestie relativa, voi fi primul care sa aplaud. Pentru ca dragostea dintre public și vedeta e una complicata, cu ura, huiduilei, cu țipete. Doar așa are farmec. Showbizul nostru e înca plin de iubiri adolescentine între public și vedete. E ca atunci cand mai vedem cate un cuplu adolescentin prin autobuz, iar cei doi se saruta cu foc (și cu limba) timp de vreo cinci stații. Sunt simpatici, dar sunt falși, și monotoni, și prea tineri ca sa-i iei totuși în serios.

Costi Rogozanu ([email protected])