Cum sa nu fii fatalist? Nimic bun nu ne ramane… Ne-am lins pe bot de restul tezaurului de la Pietroasa cu cloșca cu puii de aur care, uite, face pui de circa un veac la ruși? Ne-am lins! Ne-am scuturat de toți aștia mai rasariți în matematica și fizica de pe la noi, de s-au dus oamenii sa scoata zecimala pe o mie de para în plus? Ne-am scapat!! Îl pierdu suflarea siliconata pe Mutu, mandria naționala? Îl pierdu!!! Și cate și mai cate ne-au scapat printre degete… Fusera, se dusera… Deși cred ca de pe vremea lui nea Nicu ni se trage – cand dadeam tot-tot la export, de simt și acu’ un gol în suflet cu gandul la pantofii Guban și puloverele de Miorița, nevazute, ne-mbracate, ne-ncercate – tot nu ma-mpac cu ideea…
Da’ „numai bun” am spus? Nooo!… Daca e sa te iei dupa țiganimea tabarata pe Fontana di Trevi și în Piazza di Spagna din Roma, ai zice ca au prins mai toți rromii furnici pe talpa, de nu mai au stare sa te scobeasca la buzunare ziua în amiaza mare. Nici sa-i rogi n-ar face umbra pamantului, loco, degeaba! Și cata vreme or mai fi bancomate, adunari publice, autobuze și tramvaie prin strainatațuri, degraba nu se vor întoarce…
Noua, atunci, ce ne mai ramane? Daca ai dileme la întrebare, deschizi televizorul și te uiți temeinic la „Din dragoste”, „Iarta-ma”, „Ciao, Darwin” sau „Ziua Judecații” (dupa ultimul botez) și te prinzi. Eu m-am uitat și zic, fara sa clipesc, ca ne ramane puterea incredibila de a ne bucura gratis de nacazu’ aluilalt. Ne ramane moca revelația ca lu’ astalalt îi e rau, da’ rau de tot și, prin comparație… noua ne e biiiine, nene!!!
Capra vecinului, carevasazica! Filosofie pur autohtona! Așa credeam și eu pana mai ieri, cand am vazut scandalizata, într-o emisiune preluata de peste ocean și redifuzata pe un canal de la noi, cum capra vecinului a fost furata, i s-a schimbat fraudulos originea, a devenit, cu tupeu, nemțeasca, se numește fistichiu „sindromul schadenfreude” și a facut cariera, ca mega-fitza, la Hollywood… Actori celebri recunosc cu nesimțire romaneasca, da-da!, cum își freaca mainile de mulțumire ca alții sunt mai proști, mai saraci, mai parnaiași și ca sindromul schadenfreude le-a cotropit cald și prietenos existența… Ha! Pana aici!… „Alo? Interpolul?”…
Olivia Steer