Ferpectul compus

Daca la capitolul nivel de trai nu stam prea bine, la capitolul Alex de la Iglesia, regizor-cult spaniol, ignorat aproape complet pe la noi dar adorat prin alte parți, stam cel puțin la fel de prost. Nu de alta, dar omul face film de vreo 15 ani fara ca macar unul sa ajunga pe marile ecrane romanești. Pana acum.

Crimen Ferpecto, ultimul opus semnat Iglesia, e o comedie neagra cu puternice accente satirice la adresa consumatorilor de orice și de oriunde… Cam ca și celelalte filme semnate Iglesia. Fie ca da în superficialitate (Accion Mutante), fie ca pune cruce Apocalipsei (El Dia de la Bestia), fie ca șterge pe jos cu conceptul de „vecini cumsecade” (La Comunidad) sau face praf televiziunea (Muertos de Risa), spaniolul e, de obicei, nemilos. Excepțiile ar fi Perdita Durango, poem violent și decadent și 800 Balas, omagiu tandru adus lui Sergio Leone, iar excepțiile…

Revenind la Crima ferpecta, Rafael, un macho de Madrid este angajatul emblema al raionului de dame din YeYo’s, un mall aflat veșnic în reduceri. Angajat e puțin spus – omul practic traiește (casa, masa, tot tacamul) în mall. Ba mai mult, noaptea petrece cu vanzatoarele. Tot ce-ar mai dori pentru ca lucrurile sa fie ferpecte ar fi șefia respectivului raion. Don Antonio, responsabilul mai în varsta, mai antipatic și mai gay de la compartimentul barbatesc își dorește exact aceeași poziție. Deși Rafa are angajatele de partea lui, patronii îl aleg pe Antonio, susținut de vanzari. Agonia lui Rafa e de scurta durata: Don Antonio moare degraba și în mare taina, lasandu-i raionul și propriu-i cadavru pe mana. Lucrurile par sa se îndrepte, doar ca exista un martor. O femeie. și nu, nu din cele pe care le invita noaptea la cina. Dimpotriva.

Cam atat despre subiect, restul trebuie savurat pe îndelete în sala de cinema. Iar maiestria cu care Iglesia amesteca, frenetic, noir-ul, policier-ul și comedia, stilul inimitabil al vechiului colaborator și scenarist Jorge Guerricaechevarria plus muzica unui cel puțin la fel de vechi tovaraș, Roque Banos, ar trebui sa fie motive suficiente pentru a nu rata filmul. Ar fi chiar o crima sa-l ignorați…

Andrei Cretulescu