E liniște. E prea liniște. Am ajuns sa ma uit la publicitate fara sa mai tresar. Trist. Trist pentru ea. Eu gasesc remediu. Schimb canalul și ma uit la reclamele altora. Dar nici nu mai cumpar ajutat de mesajele pe care se chinuie sa mi le transmita ai noștri. Problema lor.
Rar mai apare cate-o tresarire de orgoliu. Daca ma ia cineva repede la întrebari, nu gasesc mai mult de doua motive de bucurie. Unul ar fi spotul ragușit de la Connex, care ma încanta de fiecare data. Dupa o lunga așteptare, vad și eu, în sfarșit, o noua idee simpla într-o execuție cu mult bun gust. Bravo celor care s-au ocupat de partea audio a spotului. Habar n-am cine sunt, dar merita tot respectul. În aceeași ordine de idei ar mai fi de menționat o singura poveste. Murfatlar Vinul. Filmul ma face sa-mi aduc aminte, de fiecare data cand îl vad, de maiestria cu care sunt executate spoturile din campania „Stella Artois – Rezonabil de scumpa”. Îmi place sa cred tot ceea ce-mi spune și, nu știu de ce, nu m-am mirat cand am aflat ca la mijloc e mana regizorului Radu Muntean.
Pacat ca pauzele publicitare nu se pot reduce numai la cele doua reclame pomenite deja. Așa trebuie sa înghit, pana apuc sa ma dezmeticesc, niște badarani care-și comanda prin telefon baby sitter-e studente, perfect dotate pentru baieți sugari. Ce ma mira nu e ideea în sine (cu glume de genul asta m-am obișnuit deja), ci ca, atunci cand descopera farsa, fetele se bucura sa-și joace rolul de „panarame” pana la capat, pentru un gat de vodca.
Elegant. În fond trebuie sa aiba și audiența emisiunilor tip Ciao Darwin o explicație.
Andi Moisescu([email protected])