Everybody is free to belive it’s free

Cand ma trezesc vreau ceva veselovski ca dobrovolschi ascultand ceaicovsky. Sa zicem AC/DC, pentru ca urmeaza sa circul bara labara, scris împreunat, desigur, pentru ca evident bara este labara, caci o freaca toata ziua din 2 în 2 metri. Acum sunt fericit. Sunt în mașina și ascult ce muzica vreau eu. Ma întalnesc în audiența cu o secretara ce normal asculta Julio Iglesias, ma uit la ea, și parca îmi da senzația ca plange dupa ceva. Cred ca știu. Plange pentru ca nu s-a culcat pana acum cu un membru AC/DC. Nu avea cum, pentru ca sunt la mine în mașina.

Rezolv problema printr-o amanare și intru într-o cofetarie unde o doamna ce ar fi putut fi mama mea, daca ar fi terminat o facultate, asculta canalia selis și ma gandesc ca poate au ceva în comun, anume ca sunt la fel de prefacute. Platesc fara sa las șpaga pentru ca nu sunt canalia selis. Sa-i lase ea.

Sunt puțin nervos! Ma calmez gandindu-ma ca poate scriu un articol despre ziua de azi. Ajung acasa, bag puțin cutiuța muzicala 1 & 2, ma lansez în grupul Bim Bam. Sunt fericit ca Thea (n.r: fata lui Craioveanu) e fericita și va fi și mai fericita dupa ce asculta Corina cu nu mai știu ce melodie. Gata, Thea e obosita și a adormit. Eu ma retrag în lumea lui Kristov, un dement de care nu a auzit nici dracu, dar care suna nou, nou, nou, mult prea nou, sa fie difuzat pe radio. Cu ce sunt eu mai special ca ascult un dement fața de ceilalți, haremul meu de amante știe! Dar asculta Kristov numai cu mine, în rest, cand sunt singure, asculta Julio și Analia. Iar eu nu ma supar pentru ca tata are un prieten foarte simpatic care la un paharel asculta Dan Spataru. Everybody is free to belive it’s free.

Vlad Craioveanu([email protected])