Love me in slow motion…

Fete frumoase, baieți aranjați, bauturi colorate, ceața de fum, decibeli mulți și lumini amețitoare. O imagine obișnuita, dintr-o noapte de club. Stau pe o canapea și îmi savurez whisky-ul. Ma uit la toți acești oameni care danseaza, rad și canta, beau, transpira și se gandesc la un singur lucru: sexul de dupa. Flirteaza și își arunca priviri cu substrat erotic. Daca ar putea, ar face sex aici, pe canapeaua pe care ma aflu eu.

Sunt atat de relaxat încat ma pot detașa cu ușurința de imaginea agitației și o pot privi cu incetinitorul: sanii jucauși ai unei fete imi par acum doua mingi în imponderabilitate. Daca vreau, pot sa pun și Pause. Toata lumea împietrește, chiar și fata care îmi place. Ma ridic. Ajung la ea, îi fac un semn, ca și cand aș scoate-o dintr-o stare hipnotica, o aduc în timpul meu, se dezmeticește și se sperie în prima faza de prietenii ei înghețați. Dupa scurta vreme o conving sa facem dragoste. Cum unde? Pe canapea! E spooky, ne simțim ca într-o vitrina, printre manechine de gips. Dupa doua ore de sex nebun o rog sa se îmbrace și o duc înapoi, la loc, în picioare. Îi fac un semn și se întoarce brusc în timpul lor, aflat pe pauza. Împietrește. O mai privesc o data, îi sarut buzele inerte, dar totuși atat de vii, îi rup bretelele rochiței, o las în sanii goi, ma așez la locul meu și dau Play mulțimii. Oops! Toata lumea izbucnește în ras. În mijlocul ringului, o fata superba a ramas inexplicabil cu sanii dezveliți, fara însa ca cineva sa se fi apropiat de ea. Se rușineaza și fuge la baie. Eu zambesc.

A doua zi, patronul clubului gasește întamplarea haioasa pe caseta camerei video de supraveghere. Însa nimeni nu observa ca preț de exact o secunda eu dispar și apar pe canapea. Și nimeni nu se întreaba de ce 15 minute mai tarziu, fata cu pricina e îindragostita lulea de mine și ma saruta de zor, lasandu-și mana sa îmi alunece în pantaloni, în vazul mulțimii și șoptindu-mi „Love me in slow motion…” Ma uit catre mulțime. Din ea, ca prin ceața, apare chipul prietenei mele zicandu-mi: „Hei, trezește-te! Ai ațipit de o jumatate de ora, e 6 seara, trebuie sa ajungi la radio!” Oops! Nu putem pune iar pauza?

Ovidiu Stanescu