Cel mai emotionant moment în viata unei femei este atunci cand puiul ei rostește prima oara cuvantul „mama”. Daca micutul s-a nascut cu o deficienta de auz, acest moment va întarzia.
Auzul este vital în dezvoltarea unui copil. Îl ajuta sa învețe sa recunoasca vocea mamei, a tatalui, a bunicilor, sa înțeleaga ce vorbesc aceștia și sa imite sunetele. Daca copilul este hipoacuzic (are o anumita pierdere de auz), nu va comunica repede și bine, nu va ști sa se fereasca de pericole și nu se va putea integra în societate – decat daca gasește un sprijin real din partea parinților. De cele mai multe ori, familia nu vrea sa accepte ideea ca micuțul nu aude bine, ceea ce dauneaza copilului.
Testarea auzului, in primele 6 luni de viata
Cu cat este depistata mai repede hipoacuzia, cu atat copilul are mai mari șanse sa se dezvolte normal. Simțul auzului este complet la naștere, așa ca bebelușul poate fi testat înca din prima zi de viața. Daca în familie ai pe cineva cu hipoacuzie ereditara, trebuie sa-i faci neaparat micuțului un control ORL. Studiile de specialitate arata ca, protezat înainte de a împlini 6 luni, un copil cu hipoacuzie va vorbi și se va comporta normal, la fel ca ceilalți copii.
Ioan Alexandru Badea s-a nascut cu hipoacuzie, dar parinții nu au banuit nimic pana la varsta de doi ani și jumatate. „Am observat ca nu auzea ceasul și telefonul, așa ca l-am dus la doctor”, mi-a povestit bunica lui. Diagnosticul pus de medicii de la Spitalul Panduri a fost dureros pentru familie.
Alexandru nu auzea bine cu nici una din urechi, așa ca trebuia operat sau protezat. „Am primit vestea ca pe un trasnet. Am crezut ca s-a prabușit pamantul sub mine. Eram dispusa sa fac orice, ca sa i se prelucreze restul de auz pe care-l mai avea nepoțelul meu”, marturisește bunica.
În situația lui Alexandru sunt și alți copii. Statisticile arata ca cel puțin patru bebeluși din o mie se nasc anual cu deficiențe de auz. Dar, oare cați dintre ei au norocul sa fie depistați imediat?
Proteza, un ajutor nepretuit
Un copilaș care nu aude bine devine introvertit. Se izoleaza de restul lumii, pentru ca nu înțelege tot ce se vorbește. Îi este rușine de defectul sau și încearca sa-l ascunda, facand mari eforturi sa asculte ce spun ceilalți și sa raspunda corect la întrebari.
La fel era și Alexandru: necomunicativ și speriat, evita copiii. Pana într-o zi, cand bunica a aflat ca în București exista firma Sonorom, care ar putea sa-i protezeze nepoțelul. „I-am pus primul aparat auditiv la varsta de 3 ani. Dupa 6 luni a început sa vorbeasca și sa se joace cu copiii”, spune ea. În paralel, Alexandru a luat și ore de logopedie, iar pentru ca rezultatele au fost foarte bune, parinții au facut un efort financiar și i-au protezat și cealalta ureche. Bunica și-a vazut visul cu ochii, auzindu-și nepoțelul rostind cuvantul mamaie.