Nu mi-au placut niciodata controlorii RATB – si asta o spune un om care in viata lui nu a circulat fara bilet pe mijloacele de transport in comun (nu ca as fi corectitudinea intruchipata, ci pentru ca nu-mi place circul, nu am aptitudini de negociator si nu prea stiu sa dau spaga).
Ma feresc sa fac observatii asupra calitatii lor umane sau a meseriei lor, ca sa nu trezesc isteria celor din Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii; tot ce vreau sa spun este ca de prea multe ori am vazut faze de prost gust in care protagonisti au fost acesti oameni ai muncii. Una dintre ele, chiar azi dimineata.
Asadar: autobuzul 182, dimineata, in jurul orei 8.30. Aud o voce subtirica de femeie intreband o calatoare cum trebuie compostat biletul, ca ea e din Focsani si nu stie. In timp ce calatoarea intrebata se arata mirata ca nu a compostat biletul pana acum, eu observ ca s-au urcat niste controlori in autobuz si ma intorc sa-i spun sa composteze repede biletul… numai ca era prea tarziu.
Doamna cu voce slabuta era deja inconjurata de o vajnica echipa, ce-si gasise clientul. Cea mai incrancenata, o controloare care a inceput un adevarat interogatoriu cu victima. Buletinul, de unde esti, ce cauti in Bucuresti, cu ce ai venit la Bucuresti, unde mergi acum, cu ce ai circulat pana acum in Bucuresti, ia sa vedem daca ai incercat sa compostezi biletul…
Si asa am auzit povestea bietei femei. Venise de dimineata, cu microbuzul, din Focsani, la doctor, la spitalul Fundeni, pentru ca este bolnava de cancer. Inchizitoarea i-a cerut trimiterea si ceva acte doveditoare, sa vada ca e asa cum zice (cu ce drept? ma intreb eu). Femeie continua: am facut drumul degeaba, ca doctorita nu era acolo.
„Pai n-ati dat telefon inainte?” se scandalizeaza controloarea.
„Ba da, am vorbit cu asistenta, mi-a zis sa vin. Dar cand am ajuns mi-a zis ca doctorita e in concediu. Asa ca mai vin si saptamana viitoare”.
„Te-a facut asistenta”, rade gros controloarea, trecand la per tu.
Femeia nu pare sa inteleaga si continua:”Nu umblu eu cu prostii, sa merg fara bilet, dar nu stiu cum sa fac. L-am bagat in aparat dar nu l-a perforat. N-am eu nevoie de asa ceva, sanatoasa sa fiu, dar uite ca nu sunt”.
„Si unde zici ca ai cancer?” continua curioasa controloarea.
„La san”
„Si cu ce te-ai dus pana la spital? Ce, n-ai mai mers in viata ta cu autobuzul in Bucuresti?”
„Nu, ca am venit cu microbuzul si m-a lasat aproape de Fundeni. Si de acolo am luat un maxi-taxi si am platit la sofer, nu am umblat cu bilete”
Parul controloarei s-a zbarlit cand a auzit de maxi-taxi, de concurenta adica. I-a zis intepata ca la autobuz sunt alte reguli. Si a continuat interogatoriul:
„Si de ce nu mergi si acum cu maxi-taxi?”
„Pai nu stiu sa fie pana la Gara de Nord. Eu la Gara cobor si nici nu stiu unde e statia”
„Si de ce mergi cu trenul si nu te intorci tot cu microbuzul?”
„Mai fac economie, ca pe tren am reducere. Merg si eu cu ce pot”
Tot studiind buletinul de trimitere a femeii la spital si mai intreband-o una, alta (adica bagandu-se in viata ei si depasindu-si competentele), autobuzul a ajuns aproape de Gara. Pregatindu-ma sa cobor, am observat-o pe controloarea care flutura cartea de identitate a victimei sale si cauta in geanta carnetul de amenzi, sub privirile plictisite ale unui coleg de-al sau, tolanit pe doua scaune.
Calatorii au coborat la Gara, dar femeia a ramas in autobuz cu cei doi controlori care, dupa cum v-am zis, isi gasisera clientul O biata femeie debusolata venita din tara, macinata de boala, care avea bilet dar nu stia ce sa faca cu el. Gasisera evazionistul din cauza caruia RATB este in prag de faliment, erau pe punctul de a obtine o victorie zdrobitoare impotriva blatistilor.
Cat despre cersetorii care sufoca tramvaiele 21 si 41, tiganii care devasteaza autobuzele care circula in cartierele marginase, betivii sau aurolacii care dorm prin mijloacele de transport in comun, toti acestia pot sa stea linistiti: nimeni nu-i va deranja vreodata cu intrebari despre bilete, pentru ca stimabilii controlori au alte prioritati. Intre ele, plansul cu lacrimi de crocodil, in fata camerelor de luat vederi, in legatura cu viata si cu meseria lor grea…
A, si pentru ca tot veni vorba despre prioritatile controlorilor, sa va mai spun una: ochirea strainilor care apeleaza la transportul cu RATB-ul. Daca strainul e putin dezorientat si nu prea stie cum sa-si composteze biletul, e mancat! Ochiul vigilent al controlorului e pe el pentru ca, nu-i asa, de acolo pot veni bani, albi (procent din amenda aplicata) sau negri, depinde cum decurg negocierile.
Iar daca vreti sa interveniti in ajutorul strainilor, va alegeti cu injuraturi, tipete de „lasa-i sa plateasca, pentru ca au bani” „noi cand mergem la ei in tara nu patim la fel?” si, evident, „daÂ’ tu ce treaba ai cu el, de ce te bagi?”. Dar asta este o alta poveste pe care nu mai vreau sa v-o spun, pentru ca v-am povestit destul azi.
Francisca Rus