Visez ca ma fugarește un hoț și încerc sa opresc o mașina oarecare. Mi-e foarte greu sa ma trezesc. Abia la 7.20 opresc definitiv alarma și ma ridic grabita din pat știind ca sunt în întarziere. În mașina de Buftea toata lumea e tacuta din cauza somnului și privește pe geamul mașinii drumul. Ma uit și eu pe geam, dar de fapt nu ma uit… Adica, nu sunt atenta deloc la drum.
Fac traseul asta de pe la 8 ani. Știu fiecare casa, fiecare groapa, fiecare magazin… Mi-e teama ca, daca atunci cand voi avea carnet, ma voi gandi prea tare la drum, voi încurca traseul și va trebui sa sun vreun coleg de filmare sa ma ghideze spre Buftea, ceea ce cu siguranța ar suna ca o gluma pentru el.
Ajung în Buftea la platouri. De aici lucrurile sunt clare. Ma schimb pentru prima secvența, ma machez, repet un pic textul și încep filmarea. Pe la ora 2 încep sa sun dupa taxi sa ma întorc la școala, pentru ca la 3 am actoria și n-am voie sa lipsesc.
Sun la mai multe companii pana în sfarșit gasesc un taxi care își anunța sosirea în Buftea la 2 și un sfert și douazeci. Ies din filmare așadar la 2 și un sfert, dar taxiul nu e. Sun și o întreb pe dispecerița ce se întampla: „O mica întarziere. Ajunge la și jumate!”. Mica întarziere? Mica? Pai eu întarzii sigur la actorie și îmi iau și absența și ma cearta și profa și se supara și colegii pentru ca o prost-dispun și apoi ma ține dupa program, ceea ce înseamna ca voi întarzia la filmarile de seara și ma va „înjura” toata lumea – echipa și actorii – ca m-a așteptat și au ieșit din grafic cu filmarea! Cam asta înseamna o „mica întarziere”. În sfarșit ajunge mașina.
Taximetristul ma recunoaște și ca sa-și spele pacatele îmi promite ca voi ajunge la facultate la timp. Prinde viteza și intra în depașiri periculoase. Rade! Îi place adrenalina! Dar eu? Eu mor de frica pe scaunul din spate. Ma gandesc cu groaza ca o sa facem accident. Am deja tot scenariul în minte: sunt lovita, plina de sange, și din spital, ca o eroina cu perfuzia în mana sun sa anunț pe toata lumea de groaznicul accident, le spun ca sunt bine, ca am supraviețuit, dar ca nu voi mai ajunge nici la școala și nici la filmari în seara asta. Dar noroc ca nu mi se întampla nimic grav. Nu. Pur și simplu, uitandu-ma pe geamul taxiului, îmi jur ca daca voi face accident ma las de facultate.
Afla cum se termina ziua de lucru pentru Dana Rogoz numai din