Top TIFF 10

Nu, nu-i un preambul la ediția de peste șase ani ci un soi de clasament cernut din ce-a apucat cronicarul sa vada în patru zile de festival. Ceea ce explica absența unor Oldboy, La Zizanie, Moartea domnului Lazarescu, Thesis, Layer Cake, Diva, Infernal Affairs etc., vazute pe alte melaguri sau/și cu alte ocazii. Așadar…

1. Songs from the second floor: Colecție de tablouri static/grotești marca Roy Andersson. Flagelare, alienare, isterie colectiva – Terry Gilliam ar fi fost mândru. O capodopera absurda („Preaiubit fie cel ce sta jos!”), cu accent pe capodopera.

2. „Save the greem planet!”: Amestec sud-coreean de thriller SF, thriller sadic și thriller parodic, inițial aberant, mai apoi trepidant, în final exuberant. Imparabil.

3. „Whisky”: Premiant uruguayan pentru vârsta a 3-a, jumatate Kaurismaki, jumatate „Stranger than Paradise”, dar jumatațile bune. Sec în exprimare, nu și în idei.

4. „Silmido”: Super-producție sud-coreeana, super studiata și super eficienta. They were expendable…

5. „Le calvaire”: Titlu just. Begianul debutant Fabrice Du Welz amesteca „Deliverance” și „Straw Dogs”, profita de prezența noilor embleme ale cinematografului extrem francofon (Philippe Nahon, Jo Prestia) și obține un horror rural cu final… carnal. Dansul din crâșma e scena anului.

6. „Howl’s moving castle”: Un Miyazaki clasic (impresionant vizualicește), dar puțin pe pilot automat. Sub Chihiro, adica.

7. „Marebito”: Ca mai toate horrorurile japoneze recente (Ringu, Dark Water), un film despre parinți și copii turnat într-o saptamâna cu imaginație cât un an de Hollywood. Pofta buna!

8. „The yes men”: Formidabil nu e ca baieții lui Michael Moore și-au batut joc nemilos de felurite corporații, formidabil e ca idioții aia le-au ascultat cuvântarile aberante serioși și gânditori!

9. „Palindromes”: Palindrom înseamna ca se citește la fel și de la cap și de la coada. Todd Solondz înseamna ca se cam pierde între pretențiozitați, dar un film care trateaza avorturi și pedofili cu aceeași nonșalanța cu care citeaza din Freaks sau Night of the Hunter nu poate fi ignorat. Nu acum.

10. „Dark horse”: Semi-improvizație daneza compusa de Dagur Kari, în alb/negru și cu intertitluri a la Kevin Smith cca 1994. Adorabil ca film de debut, relativ caraghios dupa Noi Albinoi.


Andrei Cretulescu